Birocrație pe-o melancolie

(StreetArt – Francisco de Pajaro: Art is Trash) Alaltăieri am cerut o audiență Dumnezeului orașelor livide, un domn spilcuit ce joacă, pe piața financiară, stocurile de pesimism, anxietatea e vectorul care înlesnește, în oase, frica de păcate lucide, ca arheolog al gândurilor foste fericite încerc să atrag investiții în altruism. M-a primit în biroul nepăsărilor … Mai mult Birocrație pe-o melancolie

Dimineaţa, pe răcoare

(Image from www.architectage.com) Oraşul s-a trezit buimac, pe gângureli de liliac, pe străzi, cândva visări de furnicare, doar vântul împingea o boare, parcul doza aer curat, bătrâna cioară se lăsase de fumat şi-n mijlocul epidemiei de parfum doar blocul turn ţipa ca un nebun, pe creştet i se aşezase decuseară-o pălărie, nu din cea zburătoare, ci … Mai mult Dimineaţa, pe răcoare

Ţara agenţilor de circulaţie

(Photo from https://worldwideinterweb.com) Există o ţară din care toţi oamenii au dispărut. S-au transformat în case, garduri, bănci, bani, automobile, vapoare, hoteluri, jucării. Când disperarea ultimilor supravieţuitori le-a pătruns autorităţilor în oase, au demarat un program de atragere a turiştilor, în speranţa îmbunătăţirii consumului de oxigen. Au fost clonaţi agenţii de circulaţie, specializaţi în arta ademenerii … Mai mult Ţara agenţilor de circulaţie

Spectacol

  Plâng ochii exilaţi pe cortine, piesa de teatru a luat sfârşit, dincolo de iluzii actorul se ţine de ultima replică, a îmbătrânit. Paşii îl duc înapoi în durere, în boli ce-i frământă trupul ostenit, pe liniştea străzilor lasă o mângâiere, oraşul i se gudură pe sub mâini, la cerşit, doi pustnici, flămânzi de oameni … Mai mult Spectacol

Rațele

(Jean Baptiste Oudry, The white duck, 1753) Am îmbătrânit. Nu o bătrânețe din aceea de buletin, ci din aceea de oase și noduri la picioare. Am lăsat orașul pentru o casă la țară. Iubesc oamenii, dar uneori egoismul lor voluntar îmi zborșește ciorba. Atunci îi pun la îndreptat, pe raft, și vorbesc cu cărțile. Chiar … Mai mult Rațele

Suflete vacante

(Cinnamon hearts , nearof.com) Nu mai cunosc pe nimeni în oraşul acesta, în vuietul străzii, în cartea de bucate, nu mai cunosc pe nimeni care să-mi fi păstrat un zâmbet, nimeni care să strige şi să acuze ziua de păcate. Împart nişte pâine doar cu cuvintele, nefolosite, cuminţi şi atât de frumoase, dar muzica aparţine … Mai mult Suflete vacante

O poveste cu miros de dus acasă

(Pinterest) Steluţele mici, de nu-mă-uita, se întinseseră pe toată lungimea casei, privind-o galeş, ca nişte ochi albaştri, pierduţi de pe fluturi. Două ferestre înalte, de sub arcade grele, ca nişte cearcăne, vegheau uşa amuţită, cu buzele strânse, solemnă, îmbătrânită de ploi. Proprietarul casei luase la schimb nişte libertate şi nimeni nu mai ştia nimic de … Mai mult O poveste cu miros de dus acasă