Într-o zi

S-a întâmplat să fie un colț de pâine, ar fi putut fi, foarte bine, o privire furișată din ziua de mâine, ar fi putut fi o discuție între umbră și mersul în gol sau un blestem de grindină rămas pe pețiol, ar fi putut fi trecerea peste niște minute vărgate, dar a fost doar o … Mai mult Într-o zi

Dulce de doină

Număr gânduri, număr stele, cinci cu coadă, restul grele, mute, împletind fulare din lumina de la soare pentru prunci meteoriți, adoptați de infinit. Număr flori, număr pământ, dar nu mă țin de cuvânt, trag tăcerea după mine, pe vânt ploii-i șade bine. Număr om, număr scrisoare, dau focului dezlegare de-a-și lua zilele în iad, plângă-l … Mai mult Dulce de doină

Veri pustiitoare

Cresc visuri amare pe somnul de după-amiază al Bărăganului, grâul cerșește soarelui culoare, primește bănuți, e perioada de inimă bună a anului, pâinea se roagă pentru sănătate, guri flămânde îi amenință speranța de mucegai, pe lumină s-au pus taxe de echitate, noaptea cere declarații și pune poprire pe ce mai ai, și tu nu mai … Mai mult Veri pustiitoare

Pâinea și cuțitul, uitate în lupta cu slăbitul

Au fost odată, îmbrățișați în aceeași făinoasă idee, un prim brutar și o plăcintăreasă de femeie, de dup-un baobab de junglă fără sens pândea un câine, coada-i încovrigată și un individ ce-și zicea Sapiens. Brutarul s-a lăsat ademenit c-un suc de struguri și-o gumă de tutun, scuipa pe aluatul pe care nevastă-sa-l ținea de bun, … Mai mult Pâinea și cuțitul, uitate în lupta cu slăbitul

Vara

( Arbora – ţăran român, fotografie de Romulus Vuia ) Seceră timpul grâu între noi, o arşiţă ce nu a refuzat să vie, boabele se macină în amândoi, în suflet pâinea coace o crustă aurie. Mă pui pe masă, te ascund sub un ştergar, un înger ne aduce peşte şi toarnă-n carafă vin, până când … Mai mult Vara