Însetatul orei de-ntuneric

(Image from retonthenet.co.uk) Căţelul pământului se plânge de ploaie, ba-i rece, ba-i putredă, trezeşte noroaie şi i le pune, rânjite, pe faţă, cere timpului să-i recomande o binemeritată vacanţă. Ploaia, auzind, pufni, profund jignită, se cuibări între nori, acuzând o rinită. După câteva săptămâni de stat la soare, pământul şi-a pierdut pofta de mâncare, a căzut … Mai mult Însetatul orei de-ntuneric

Univers precar

Nu era decât pământ, lut, piatră, humus. Focul de sus îşi trimitea, dispreţuind, otrava. Vântul era singurul soldat, un mercenar, trădând şi vânzându-şi colbul, pe rând, tuturor împăraţilor. Când se usca la inimă, slujea ploaia, dar apa liniştită e cea mai crudă amantă, cea ce-şi păstrează dreptul de a prezenta în instanţă sămânţa de furtună. … Mai mult Univers precar

Să crezi, Tomo!

(Artist Anna Perlin)   Satul ar fi dormit în tihnă şi astăzi, dacă nu s-ar fi făcut încurcături la retrocedările de pământ. Toma ceruse înapoi locul în care copilărise, ţinut în poala bunicii, hrănit cu lapte, proaspăt muls de la vacă şi boţul de mămăligă rămas de la cina bunicului. Între timp ai lui ridicaseră … Mai mult Să crezi, Tomo!

A murit Dumitru

Se certase cu primarul de la o bucată de pământ, pe care hoţomanul i-o dăduse fiică-sii să-şi facă casă cu cerdac, în mijlocul satului, lângă fântăna lui cu apă sălcie. Trei generaţii de Todiraşi săpaseră să dea de apă şi la sfârşit o găsiră, săracă, cu gust a lehamite şi o lăsară să doarmă, sub … Mai mult A murit Dumitru

Zei cu rază medie de acţiune

Ziua curgea, amonte, pe firul apei. Sisific. Împingând frica de valuri spre izvor. Zodiile ne fărâmiţează şi ne înregimentează în categorii. Logica a trebuit să dea din coate, la apariţia pe lume, întunericul minţii era dens, şi atunci a început să grupeze temerile. Odată legat de mâini, însă, pericolul a dezvoltat o viclenie curioasă. Până … Mai mult Zei cu rază medie de acţiune

Îngeri de nenoroc

Aseară te-am văzut cum traversai cerul, aplecat de boala furiei, dădeai carele-n lături, izbeai cu pumnul în porţile raiului şi le lăsai pe frunte nebuloase. Dumnezeu îţi striga, obosit, că nu e acasă, îşi afişase programul pe uşă şi duminica era liber. De pe gânduri îţi săreau scântei şi eu le adunam în urma ta … Mai mult Îngeri de nenoroc

Oamenii

( Hieronymus Bosch – Last judgement / detail ) Oamenii sunt nişte gunoaie cosmice, pe care Universul le aruncă pe Pământ. Dumnezeu Însuşi nu-şi mai iroseşte energiile în apocalipse, gunoaiele sunt biodegradabile şi destul de arţăgoase, cât să se macine între ele. Creaţia Sa nu are nevoie de expunere, nici de osanale pe nas. Oamenii … Mai mult Oamenii