Decăzut din fruct

Toamna aruncă mere descărnate la cimitir, pământul îşi strânge iarba uscată la chimir, pulpele le-au putrezit, muşcate de ploaie, miroase a beţie, pe crengi se caţără lacrimi, şiroaie. Seminţele dorm, mustind pe cotoare, bruma îşi dă cuvântul de onoare că nu le va nega noilor veniţi cetăţenia, timpul tuşeşte, sesizând, pomilor, ironia. Reclame