Rusul Linei

Primăvara lui 1944, într-un sat din nordul ţării – Domnică! Dischidi uşa, Domnică! – Nataliţă, tu ieşti? Scăchi copchilu’ afară? – Nu-s a naşti, puşche pi limbă, atâta ni-ar mai trebui, că-n rest li am pi tăti! Hai, dischidi uşa, c-am lasat băietu şî fata dornind în casă. – Ci-i dară? Niculai? – Ninica nu … Mai mult Rusul Linei

Război şi pară

 (vintage photo OLD MAN GRANDPA W/ SWEET LITTLE GIRL 1950s – on ebay.com)   Înjură în gând. Înjură în barbă. Înjură adânc, în piept. Urlă înjurând cerul, pământul şi pe Dumnezeu holbându-se la el. Nu mai avea muniţie. De două zile ploua în jurul lui şi pereţii tranşeelor, săpate în grabă, miroseau a putregai, acoperind … Mai mult Război şi pară

În iertarea serii

Războiul se terminase. Nu ştiu ce căutasem acolo. Toată lumea se aşteptase să se pună degetul pe butonul roşu. Dar nu s-a întâmplat. Mediatorii de pace au oferit la schimb contracte economice şi zone de influenţă lărgite, iar ziarele au întreţinut ideea fragilă de profit, de care se dezobişnuiseră de multă vreme. Trâmbiţau, fericite, fotografii … Mai mult În iertarea serii

Încălţări

 ( A pair of shoes – Vincent Van Gogh 1886 ) Sunt un bocanc bătrân, terfelit în război, cu pielea arsă de noroi şi de ger, cu talpa trădătoare, ruptă de dinapoi, grabită să uite de şiretul stingher. De truda mea uitat-a şi riga, şi feciorul, alţii, cu ştaif, îi mână la paradă, bolnavilor de … Mai mult Încălţări

Fauna versus flora sau între porc şi o ridiche e timpul să împaci capra cu varza

Lizad îşi şterse palmele de dosul pantalonilor. Erau pline de bătături şi implorau milă. Crucile jeleau, cu capetele în pământ. Pe trena lăsată la vedere, femeile aruncau flori. Izvoarele vlăguiseră de sânge trupurile frumoase. Apă vie. Războaiele veneau cerşind şi furau fără să aştepte. De cealaltă parte de râu bărbaţii făceau legea. Aici erau protejaţi, … Mai mult Fauna versus flora sau între porc şi o ridiche e timpul să împaci capra cu varza

Prăpădul lumii

În noaptea care intră pe cai răniţi în sat, s-a vindecat războiul, păcatul e-ngropat. Codane despletite aleargă în cameşi, să plângă în suspine plecaţii megieşi. Că dus a fost şi Gheorghe, Ion nu vine-acasă, rămas-au doar copiii să iasă-n zori la coasă. Bătrânii reazăm porţi şi tac în rugăciune, lumina se ascunde-n durerea celui mâine.