Întoarcerea în viul de sămânță

La limita de ceară a destinului zăcea un pețiol, un zbor fără petale lăsat în cercul gol, parfumul și-l pierduse odată cu dinții de polen, prea verde pentru iad, mumificarea îi pândea crezul peren. Timpul, plătit cu ziua de ambii lui stăpâni, împacheta-n putreziciune ultima boare din plămâni și promitea în schimbul semnăturii în favoarea … Mai mult Întoarcerea în viul de sămânță

Anul acela

Îmi aduc aminte de anul acela, e anul în care ne-au murit norii, s-au prăvălit peste lume, fără putință de ploaie, râurile le-au adunat trupurile sfârtecate, tărăgănându-le pe ultimul drum, în așteptarea coșciugelor din lemn azuriu, date cu bronz și lustruite, grijuliu, de soare. De îngropat i-au îngropat la groapa comună, pe fundul mărilor neștiutoare … Mai mult Anul acela