Copii de ploaie

Ploua cu bucurie, de parcă toamna se aruncase pe fereastră, Buna cerurilor așternea pături de lână pe iarba albastră, Sfânta mâniei toca, pentru ochi, o legătură de ceapă, năzdrăvanii se duelau cu arcuri, praștii și bulgărași de apă, mama tuna, tata fulgera, dinspre lumină trimitea zilei bezele un curtezan de dispoziție senină, copiii scăpați pe … Mai mult Copii de ploaie

Ploaia mea și-a ta

Stăteam cu ochii pe albastrul tuturor furtișagurilor zilei, pe deasupra gardurilor grădinii. Oceanul se cățărase pe cer, indiferent la smiorcăielile moleculelor de aer. Soarele își peticea rănile cu marginile norilor. Toate tăceau, de parcă le fusese smuls, de la rădăcină, Cuvântul. Niște pui de păianjeni, încă atârnați de ațișoarele cordoanelor ombilicale, mi se lipeau de … Mai mult Ploaia mea și-a ta

Lăcomia ploii

Plouă pe gândul meu, mă ascund de ochii odăii, tavanul își simte sufletul greu, aerul, suspicios, trage cu ochiul pe gaura cheii. Mă udă până la piele, nu am curajul să mă acopăr cu vorbe, o dorință de fulgere se agață de stele, un tunet nebun bate cu vântul de tobe. Sunt ploaie și rouă … Mai mult Lăcomia ploii