Ploaia mea și-a ta

Stăteam cu ochii pe albastrul tuturor furtișagurilor zilei, pe deasupra gardurilor grădinii. Oceanul se cățărase pe cer, indiferent la smiorcăielile moleculelor de aer. Soarele își peticea rănile cu marginile norilor. Toate tăceau, de parcă le fusese smuls, de la rădăcină, Cuvântul. Niște pui de păianjeni, încă atârnați de ațișoarele cordoanelor ombilicale, mi se lipeau de … Mai mult Ploaia mea și-a ta

Nevăzutele minute

Șapte ceasuri de seară au ascuns sub o talpă de nor o comoară, bănuți aurii, înșirați ca de-o salbă, pe un fir de lumină oarbă și albă, șapte ceasuri obraznice, de dimineață, le-au șterpelit, înșirând pe ață de umbră rămasă sub fir de iarbă ghemotoace de rouă cu gust de rubarbă. Au prins bănuții vântului … Mai mult Nevăzutele minute

Un ieri de pustiu

Îți amintești de primăvara gustului de verde, de frăgezimea orelor de după miezul nopții, furișându-se-n mâine, de suspiciunea dimineții, care, deși ne dă lumea pe mână, nu ne crede, îți amintești de după-amiezi ce ne creșteau pe suflet pâine? Îți amintești de ritualul pașilor flămânzi de drum, de păsări, de copaci, de flori vânzându-ne iluzii … Mai mult Un ieri de pustiu

Rătăcit pe scaun

(Image from https://hiveminer.com) Mi-a ieşit, de dimineaţă, un scaun în drum, ce-o să-i mai spun cârciumii acum? Aş fi trecut duios, la pas, cu Anastasia, dar stâlpul de iluminat mi-ar fi frânt, brusc, reveria, tălpile au refuzat să mai semneze al trotuarului zapis, doar un cioroi mi-a onorat mirarea, c-un croncănit: „Quo vadis?” Eh, de parcă … Mai mult Rătăcit pe scaun

Locuri în singurătate

(Image from flickr.com) Vin scâncete cu vântul de miazănoapte, orfelinatul nopţii îşi duce la culcare flămânzii, ecuatorul trage după el, în veghe, nişte şoapte, doar norii oftează de mila pustiurilor, blânzii … Calea Lactee-şi coboară privirea pe nisipuri, stoarce din sânii stelelor lehuze stropii de lumină, uitaţii lumii freamătă din suflete şi trupuri, în ochi … Mai mult Locuri în singurătate

În şoaptă

(Pinterest) Întâmplările zilei atârnă de garduri, noaptea şi-a scos umbrele la uscat, vântul pândeşte, adulmecând, dintre ramuri obrăznicia unor secrete, trimis la furat. Ascuns de evantaiul complice al ploii, soarele şi-amestecase printre-ale frunzelor voci versul de iubire, închinat muzei lui – florii şi aceasta se umpluse, până peste cap, de boboci. Acum luna avea să … Mai mult În şoaptă

Hazard

( Julijana Ravbar – Sun Rain and Wind ) Am întrebat soarele cum e să arzi şi el mi-a scuipat flama pe piele. Am ars mocnit până toate cuvintele s-au acoperit cu funingine. Am întrebat ploaia cum e să curgi şi ea a fugărit stropi reci la mine în vene. M-am prelins şi m-am sorbit … Mai mult Hazard

Lanţuri

Pentru că n-au putut niciodată să le egaleze puterile, oamenii le-au imitat zeilor jocurile. Minţile păstrate la frigider ale Nordului încotoşmănat au impus jocurilor curling-ul. Onduleuri pe gheaţă, fără scrupule, manipulare a granitului din pretenţii de mătură. Piatra, greoaie şi înceată, e ghidată şi repezită în vâltoarea evenimentelor de o măturică nervoasă şi ambiţioasă. Aşa … Mai mult Lanţuri