Amoraş (29.08.2015)

(Google search) Era ora închiderii şi barmanul stinsese luminile din sală. Împărţeau aceeaşi sticlă de vin, ultima pusă la vânzare. Săltaţi pe scaunele scurte de spătar, la capetele opuse ale barului, ea – vest, el – est, ridicau paharul, unul în sănătatea celuilalt, după fiecare înghiţitură. Barmanul le umplea câte puţin paharele, nu-i voia plecaţi … Mai mult Amoraş (29.08.2015)

Despre-al meu, cu nonşalanţă

(Pinterest) Mă simţeam mizerabil. Din nepăsarea câtorva ore, disperarea se lungise pe calmul zilelor, nopţilor, şi acum se ofilea la mila câtorva luni. Nu mai vorbea. Îşi administra afacerile de acasă, banii îl urmaseră peste tot. Dintotdeauna. Zăcea, doar ochii mă judecau, mă duceau de mână prin cameră, nu strigau, refuzau orice idee de ajutor. … Mai mult Despre-al meu, cu nonşalanţă

Toamne de hârtie

(Photo by Karen Boyes, Shades of Autumn, www.yorkpress.co.uk) Când toamna îşi deschide echinocţiul, păsările pleacă spre zodii fără rugină, gardianul cerului îşi închide, a ploaie, ochiul, miroase a zbor pus pe foc şi a uitare senină. Rămân în urmă bocitoarele cernite, să-şi croncăne povestea pe paginile albe ce se-anunţă, frigul împrăştie ciuma foamei de cuvinte, în … Mai mult Toamne de hârtie

Teamă, lamentări de rucsac (12.08.2015)

(Guess Fall 2010 Campaign, Pinterest) Îl vedeam în fiecare seară. Când intram în restaurant, mă urmărea cu privirea de la masa din colţ. Îl credeam plictisit sau poate saturat în a trăi ascetic propria poveste. Simţisem şi eu uneori nevoia de a lua pe cineva cu mine, ca pe un rucsac, iar când urcuşul m-ar … Mai mult Teamă, lamentări de rucsac (12.08.2015)

Anul nenorocului

 (Photo from pixabay.com)   O lacrimă alunecă din boabă în boabă, o lacrimă singură, una săracă, dintr-un an fără ploi, al cerului senin, plânsul dulceag al gustului tantric de vin, de-o prinzi pe deget şi-o ridici la buze, din gâtlej armonii vor erupe confuze şi tocmai din inimă va porni călător fratele ei roşu, ieri … Mai mult Anul nenorocului

Arestaţi-mă pentru crimă, ‘tu-i mama ei de pedeapsă!

(Gerard Depardieu – A depar(t) day Ah, cum mă uit eu la ferparele astea şi plânge inimioara-n mine. Trezesc o poftă de-a scuipa pe viaţă şi a cere iadului viză permanentă. Mă uit la chipurile lor frumoase şi senine, acum condamnate la chenare negre. Au, cum nu au ştiut ele la ce să se aştepte … Mai mult Arestaţi-mă pentru crimă, ‘tu-i mama ei de pedeapsă!