Pe gândul meu

O noapte cu pistrui de smoală te îngâna și tu-mi prindeai o inimă în pielea goală de dorul merelor din rai. Vânam cuvinte, creșteai iarbă, un munte nelalocul lui împrumuta din mine grabă, timpul cerșea gust amărui. Nu mă știai, eu te citeam în cărțile ce-ți adormeau pe mână, uitai în mine privirea de pe … Mai mult Pe gândul meu

Visând de noi

Desprimăvărează-mi visul, sufăr de frunză verde, spre dimineață caisul scrie pe vânt tot ce vede. Topește-mi pe somn un pic de iarnă, hibernarea să-și caute în șoaptă consort, întunericul nu are decât să-și cearnă tristețea pe pofta ploii de compot.

De-ale nopţii

(Image from tenor.com)   S-au domolit, de ieri, amintirile, parcă nu mai muşcă, voluptuos, din regret, pe nopţi se-aşează, cuminţi, strălucirile dinţilor de lumină, visele-şi strâng dorinţele-n buchet. Pe altarului somnului tremură suflu de candele, îmi şterg ochii cu un colţ de tăcere, foste lacrimi se întorc din deznădejdi de pubele, au crezut în zadarnic, … Mai mult De-ale nopţii

Un personal plecat de la ultima linie

 (Foto şi mai multe informaţii despre trenuri de pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16807977-analiza-cum-mergeau-trenurile-acum-140-ani-poveste-romani-unguri-austrieci-englezi-vremuri-scandaluri-rasunatoare-reusite-uimitoare.htm) Există bucăţi de lume care se retrag din realitatea imediată şi se încapsulează într-o vitalitate cu alte coordonate. Aşa sunt gările. În gară nicio aşteptare nu e în zadar. Mi-am petrecut copilăria privind gara, de după un geam cu zăbrele. Casa era la stradă şi sătulă … Mai mult Un personal plecat de la ultima linie

Căsătorii în regim de consignaţia

Mă învârteam deja de o oră în cerc şi mă strângeau pantofii. Ce fel de oraş mai era şi ăsta? Într-ale noastre restaurantele ne dislocaseră vieţile de bulevarde, ţinându-se strâns, îndârjite, de mână, muşcând din trotuare, din tăceri. Nimerisem într-o ţară de gospodine? Nu mai comanda nimeni fleici făcute la repezeală, pe grătar? La început … Mai mult Căsătorii în regim de consignaţia

Divorţ tatuat

De câte ori te părăsesc vine un nebun şi-mi tatuează pe gânduri chipul tău, se iscăleşte cu iniţialele tale şi lasă tuşul să curgă pe faţa de masă. I-am spus nopţii să-şi ţină sub supraveghere nebunii, de nu, o dau în judecată. Mi-s zilele pline de zâmbetul tău, rămas tânăr, o etichetă cu un preţ … Mai mult Divorţ tatuat

Imposibilul păcat

 ( Loui Jover – Femme fatale ) Oh, ce puzderie de vise se-nchid în galaxii pretinse a sta pe boltă, când, pe seară, îmi iau blestemul la subsuoară şi, fugăriţi de-ai lunii colţi, plimbăm potcoave de cai morţi prin aticul lui Dumnezeu, unde ne uită, mai mereu, între coperţi pline de praf, sub o icoană, … Mai mult Imposibilul păcat

Mama

– Mamă, mi se prind scaieţi de genunchi şi vorbele se strâng, de teamă, în mănunchi, se sprijină noaptea la mine pe pleoape, mamă, ţine-mă lângă tine, aproape, târâie tălpile răni pe pietriş, mamă, de ce luăm noaptea pieptiş? – Taci, copile, norii ne-ascultă, ei ţin luna prizonieră şi mută. – Mamă, îmi trage frigul … Mai mult Mama