Iarnă grea

Din ceruri cad zăpezi peste oraş, viscolul, silit, le-adună pe făraş, apoi le-azvârle ceţii pe obraji, norii, râzând, scuipă mai multe pe grumaji, prăpădul alb adoarme culorile sub tiv şi gerul cere azil politic obsesiv, o cioară avocat îşi pregăteşte o tiradă, mocnesc bălos ochii oamenilor de zăpadă. „Ce-i zarva asta?”, întreabă Dumnezeu, distras pe … Mai mult Iarnă grea

Dă-mi iarnă

Iarna dă-mi pe gură ger, să-l aprind, să-l ard pe faţă, să-l amân, apoi să-i cer, să-i pun pe suflet flori de gheaţă. Iarna dă-mi pe mână viscol, să-l resping şi să-l aduc până-n prag, să-i dau ocol, să nu ştie unde-l duc. Iarna dă-mi pe ochi ninsoare, să-l alin, să-l molipsesc de căderea în … Mai mult Dă-mi iarnă