Lăcomia ploii

Plouă pe gândul meu, mă ascund de ochii odăii, tavanul își simte sufletul greu, aerul, suspicios, trage cu ochiul pe gaura cheii. Mă udă până la piele, nu am curajul să mă acopăr cu vorbe, o dorință de fulgere se agață de stele, un tunet nebun bate cu vântul de tobe. Sunt ploaie și rouă … Mai mult Lăcomia ploii

Ce vină …

Ce vină poartă, pe suflet, o vorbă trimisă la supărare? Ce trudă i se betegește pe umblet și îi pândește cumplita desfrânare? Ce încăpățânare duce, pe umeri, o vorbă menită să sugrume sufletul firav al naivei nesupuneri, ce ură o răsfață și de ce anume?

Aripi de pluș

Am prins zborul de urechi, l-am scărmănat pană cu pană, picioarele s-au blestemat în pași perechi, neputința mâinilor zgâria în mine o rană. Lacrimi albe și-au întors fața către mine, răsfățatul Domnului pulsa nedumerire, fusesem dăruită cu gânduri, nu puține, și mă-nălțam pâna la stele, pe-o vorbă de iubire.