Gând rătăcit

Pentru o vreme am împărțit secundele numai cu ea, amăgind un singur destin, apoi o pasăre și-a făcut cuib pe clavicula singurătății. Uneori mi se părea că o auzeam ciripind, dar tăcerea strângea de gât silabele firave ca pe niște pui rupți de pântecele de ou și mi le îndesa pe sub piele, lăsând în … Mai mult Gând rătăcit

Daniel

Fețe rotunde, cu gura aurită, prinse de câte o pereche de aripi albe, care încă mai ascund miros de porumbel, caută tovarăși de joacă, fâlfâind chemări de pe zidurile bisericii. Sfinți dulgheri lăcuiesc timpul porționat în cufere gata să se îmbarce pentru călătorie, și cer liniște, împovărați de insistențele Cuvântului. Din altar, o lumânare ce … Mai mult Daniel

Pasărea lipsită de culoare a gândului

M-am rugat de arborele de lumină să-și coboare crengile până la țărâna ce acoperea, ca o mamă bună, toate zilele de ieri. Am așezat cu grijă, în cuib de frunze, pasărea lipsită de culoare a gândului fugar. „Vreau să zbor …”, i-am șoptit neomenescului și glasul meu s-a lovit de moalele cerului. „Închide ochii!”, mi-a … Mai mult Pasărea lipsită de culoare a gândului

Trecute vieți de stea

Am rămas oarecum datoare unei ispite de stele căzătoare, o poveste de seară, rătăcită, înlăcrimând a ochiului ceresc orbită, nici ruptă de zbor, nici călare, strigându-și nerăbdarea-n gura mare oricărui suflet de gâză, buhă sau ființă, să îi trimită, pe dată, cea mai neașteptată, inflamabilă dorință, le-am strâns în jurul meu pe toate, le-am dat … Mai mult Trecute vieți de stea

Zbor timid

Pe coama unui cal de vânt, cu piept și crupă de pământ, zăcea pierdut, prins de visare, un fulg de înger dus la culcare. Salvase, cu puterea-i mică, un zbor firav de rândunică, curiozitatea își săpase un drum din frica pân’ la oase, dar trupul, pe stomacul gol, pierdu frântura de control, țipătul șterse, sucit … Mai mult Zbor timid

Aripi de pluș

Am prins zborul de urechi, l-am scărmănat pană cu pană, picioarele s-au blestemat în pași perechi, neputința mâinilor zgâria în mine o rană. Lacrimi albe și-au întors fața către mine, răsfățatul Domnului pulsa nedumerire, fusesem dăruită cu gânduri, nu puține, și mă-nălțam pâna la stele, pe-o vorbă de iubire.

Dimineţile noastre

(Photo from rebloggy.com) Întunericul îşi sufocă amanta cu smoală, luna defilează în pielea goală, nici egretele orelor nu mai au ruşine, trage-ţi zorii pe tine! Tăcerea îşi scutură zborul de pene, gânduri languroase se lasă pe frunţi, alene, ochii cerului plâng, nu se pot abţine, trage-ţi zorii pe tine! O moarte îşi caută printre păpădii … Mai mult Dimineţile noastre

Toamne de hârtie

(Photo by Karen Boyes, Shades of Autumn, www.yorkpress.co.uk) Când toamna îşi deschide echinocţiul, păsările pleacă spre zodii fără rugină, gardianul cerului îşi închide, a ploaie, ochiul, miroase a zbor pus pe foc şi a uitare senină. Rămân în urmă bocitoarele cernite, să-şi croncăne povestea pe paginile albe ce se-anunţă, frigul împrăştie ciuma foamei de cuvinte, în … Mai mult Toamne de hârtie

Între ploi

(Image from https://lostandtaken.com) În susul aripilor mele se joacă-n zbor trei rândunele, în jos, parcă prins de perete, se zbate-n ceţuri un erete, de gât mi-atârnă, pietre de moară, doi papagali, un cuc şi-o cioară, vrăbii şi mierle, privighetori şi-au făcut cuib la subsuori, în triluri de canar mă tulbur, mă ţine-n braţe un pui de … Mai mult Între ploi