Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVI

În timp ce șoferița căuta un loc în care să înnoptăm, eu croșetam niște gânduri, pe cât de inutile, pe atât surprinzătoare. Se pregătea să parcheze la marginea unui sat, sub obrocul unei păduri de fagi, când l-am văzut șchiopătând, sătul de asfalt, măsurând șanțul. Cel mai abătut lup din lume, acuzat de domnul Coșbuc … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVI

Ochi de năvod

În ceasul al doisprezecelea din an, când necuvântul umblă pe cuțite, furtuna, scăpată din frâu, îngroapă în ocean suspinul descărnat din piept de valuri amorțite. Luna brodează cimilituri pe înconjur, pereții lumii înfloresc în așteptare, Lumina se dăruiește pe sine împrejur, dusă pe gânduri, frica își cere dreptul la uitare. O pleoapă se ridică, un … Mai mult Ochi de năvod