Ana dintre gânduri s-a născut târziu, a așteptat după câteva emoții, să ajungă acasă. Am locuit împreună, secundă de secundă. Când s-a îmbolnăvit de maturitate am știut că îmi era dat s-o pierd. Căuta să se îndrăgostească. Ca s-o salvez de propria noastră suferință, căutam s-o mărit. Cuvintele îi erau și zestre și speranță. În … Mai mult Ana dintre gânduri
În tremurul pădurii, pe ruga unui boț de piatră, își legănau în voia lunii nurii făpturi întunecate, pe gânduri cu arginți bătuți la șatră. Trezeau în noapte pofte de trandafiri sălbăticiți pe spini, o balalaică-și tânguia în șoapte sufletul bolnav de albul ochilor de crini. Din foșnetul de vânt țâșni pumnalul întărâtat de foc și … Mai mult Nocturnă
Scriu povești. Pe când aveam patru sau cinci ani o fetiță din vecini, muncită de răutatea de-o clipă, m-a împins de pe așteptarea cerdacului, ridicată cam pe la doi metri, anume ca să mă aibă în grijă. Am căzut în cap, literalmente, pe o lespede groasă, de piatră, ce se pusese în calea unui izvoraș … Mai mult Narațiune cu arome de pățanie personală
Ne-am întâlnit într-o privire de câine înșelat de os, lătratul întâmplării e rabic și pe sub sprâncene puricos, visa la tocănițe pe și pe sub galantar, eu la covrig cu diamant pe inelar, o fostă zgardă îl recomanda prieten devotat, acum își dă adresa din cel mai confortabil loc din pat, schelălăie la luna umflată … Mai mult Destin pe creștet de canin
Bibliotecile se umpluseră de cărți, lumea începuse să scrie încă de la stadiul cuneiformelor bețigașe, sesiunile de autografe deranjau praful de pe clasici. Preferau somnul. Primăria unui orășel de climă temperată venise cu ideea de a le dedica autorilor o alee. Nu ca cele liniștite, de cimitir, pentru care numai copiii cu probleme de comunicare … Mai mult Aleea muzelor rujate
L-am așteptat acasă, nu voiam să-l împart cu altcineva. – Singurică, singurică? – Nici nu ai deschis bine ochii și te-ai mânjit deja de clișee! Speram să aduci ceva nou în viața mea … – Îți plac sau nu, mă vrei sau nu, ăsta sunt, nu ai de ales! – Poate dacă mai aștept … … Mai mult Iubitul tuturor
Poetului Emil Brumaru, la plecare Pe zimțul argintat al gustului pelin se nemurea icnind a jale-un bob de vin: – Îmi spui că te așteaptă îngeri, dragă prințe, că nu ai trebuință de rime și velințe, că îți vor coase pene de sufletul ușor pe care până ieri stăteai picior peste picior, că-ți tăvălesc în … Mai mult Rămâi în visul cu aromă de lămâi
h Trei, cel iubit de Dumnezeu, mă crede prizoniera schizofrenicului doi, perechea a fost siluită, luminii îi e greu să mai aprindă candele pentru eroi. Nu mai există echitate pentru doi, deși se împarte, se înjumătățește, oferă ecou, alt doi ne intersectează, se declară secant peste noi, ce nevoie mai e de cuplu când totul … Mai mult Un unu de doi
Mă minți, îmi fac semn să tac gânduri cuminți, râzi, mestecând o părere, te las să duci de nas o durere. Mă ignori, niște rime mă trimit cu capul în nori, te admiri, oglinzile îți surâd generos, o ploaie îmi cumpără cerul noros. Nu știi să prescrii adevărul despre insomnii, nu simți cum regretele își … Mai mult Inocențe cusute cu ață albă
Anul vechi își curmă orele, o secundă va scăpa în buzunarul viermelui stelar, Tatăl îi va ierta clipele de beție și sărbătorile, îl voi duce în spate, mă va trece prin gustul amar. Anul nou mă joacă pe degete, secundele-i gânguresc, flămânde de întâmplare, o cocoașă de regret îmi aruncă peste umăr gemete, le număr, … Mai mult Anul vechi, anul nou
