Din ziua în care am înflorit în cale Pe Pământ, destinele și-au botezat neputințele drumuri: pe apă, din pietriș, cu aripi de-mprumut, pe ruguri, zborul le-a motivat multora imaginația, au pierdut din vedere împăcarea cu gravitația. Copacii au fost amenințați cu frunziș de cenușă, au refuzat să croșeteze din oxigen mănușă, șefii de șantier se … Mai mult O țară ca o primăvară***********
Fiecare sat are câte o poveste îngropată la marginea cimitirului, cu cruce de lemn, lăsată să se stingă și să se usuce fără vreo mângâiere, doar cu strigăte de trandafiri sălbatici sau umbră de mesteacăn. Felix a fost frumos de mic. Nici măcar numele nu i se amesteca cu d-alde Ion, Gheorghe, Constantin. Maică-sa și … Mai mult Fântâna dorului neostoit
Dimineața a venit așa cum vine de obicei, pâș-pâș, cu soarele gata să-ți intre în ochi, dacă nu ți i-ai clătit deja cu apă. Ce apă? De jur împrejur erau numai pietre și un destin nisipos. Până a apărut șoferița cu două nuiele, umblând ca oarba să vadă dacă a înțărcat mutul iapa. Când am … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXVII
Minuțel din Birdman-ul lui Iñárritu, cu Michael Horror și Michael Keaton, cu ceva adiere de adevăr și foarte multă simbolistică masonică, un film în care aroganța mexicanului și-a făcut curcubeu, ca să nu vadă publicul când dă cu capul de piatră. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ … Mai mult Mersul pe răbdări prăjite al iubirilor
În fața autobuzului se oprise un moș pe care vremurile nu-l ocoliseră, ci îi dăduseră, de-a valma, peste cap. Știrb, îmbrăcat ca de o cinzeacă la Bobâlna, cu o șapcă americană trasă pe-un ochi. Între degete ținea o țigară, care se scutura câte puțin la fiecare tremur de mână. Șoferița i-a smuls țigara, a dat … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXVI
Maestrul trăia doar din muzică, datoriile lăsaseră cuferele goale; de frica portăreilor, m-a închis într-o vioară, dar eu nu eram muzică, nu din aceea care putea fi scoasă la vânzare. A dat cu vioara de pământ, iar din așchii m-a ridicat poetul, dar poezia se lăsa așteptată, iar poetul, de frica portăreilor, a apelat la … Mai mult Cricul de electricitate
Poezie care se răzvrătește împotriva ideii de apometru M-am trezit un pic mai târziu, apoasele nu știu nici ele când le sună ceasul, alunecam deja pe o cale de sticlă, cu ochii pironiți pe starea de fapt a omului: lucruri frumoase, lucruri de trebuință, strânse în juru-i, ocrotitoare. Așa le vede omul, noi nu le … Mai mult Din apă m-am născut și-n apă mă voi întoarce
Măcinatul în sec al umbrelor Pe fiecare drum cu dinți de piatră a crescut o gară, din cea cu nervii zdruncinați de țipătul de abur și căneală, de câte ori un impiegat își căuta, în van, zădărnicia, locomotivele îndoliate îi jeleau trocul ratat cu veșnicia. Vagoanele-și scrâșneau reumatismul de plecare pe șinele lungite-n fața dorului … Mai mult O țară ca o primăvară **********
M-am trezit într-un zgomot infernal de pocnitori și artificii șuierătoare pe la tâmplelele norilor. Mulți încă mai dormeau, printre dărâmături, deși le spusesem să înlocuiască prafurile de adormit cu săculeți de lavandă. A urmat o clipoceală hotărâtă, peria nu suporta nevricalele. Șoferița spăla autobuzul, prăfuit de impostorii lăsați fără țară. Nervoasă, era în stare să … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXV
În fiecare seară, la lumina dar din dar a lunii, pe când lupii își ascut dinții de coapsele copacilor fii de meșteșugari, Asociația bărbaților frumoși trimite câte un exponat în fața casei, pentru recitare de poezii și ritualuri de despărțiri ale trandafirilor de traumele spinilor crescuți în orfelinatele firii. Fiecare duce cu sine aceeași umbră, … Mai mult Predispoziție
Lumină de ținut minte 