Cât mai costă un amărât de suspin, un regret, un vis spart de care nu-mi mai pasă să-l dreg, o fițuică îngălbenită cu lamentări de poet? La taraba despărțirilor plătești prețul întreg. Altădată ne potriveam mersul după cerul senin, ne întindeam pe pâine, boemi ca nepăsarea calupului de unt, din flori albine sorbeau nectar, noi … Mai mult De bani gata
Îmblânzește pentru a doua oară cuvintele, obligă-le să-mi spună că mă iubesc, s-au ofilit pe rafturi jurămintele, de punctul de sfârșit de noimă mă lipsesc.
Când timpul se debarasează de secunde – clipiri ce-i iau în serios flirtul de bătrân golan, marea-și ascunde timiditatea-n unde, un pescăruș oftează, dând cu capul de norii din tavan. Exasperată de bârfe și de ifose de băiat rău, de pofta amorală de vid și răzbunare, frumoasa se lasă prinsă-n friguri, dusă-n hău, valul se-nchină, … Mai mult Ceasuri de seară
Obraz de caisă, gura promisă dulcelui de crin, ochi sorbind venin din cerul tăcut, scos din așternut de-o ploiță caldă, prinsă-n acoladă. Dat sub legământ, în căuș de pământ, pe trup de-nserare de roze în floare, pe sub tălpi de cenușă, pe dorinți mănușă, gând călcat la dungă, de urechi o rugă, cerșește noapte bună … Mai mult Chef de joacă
Cine este dragostea?, am întrebat soarele, apa, umbra, pământul. Ce respiră?, am întrebat aerul, trandafirii, scorțișoara. Ce îmbracă?, am întrebat trecătorii, vitrinele, semaforul. Îmi stăruiau în minte doar frânturi de cuvinte, și acelea refuzate de alocația de imaginație, cuvinte stricate care se repetau, împiedicându-se în propria lipsă de inițiativă. Cine este dragostea?, mă mânca disperarea … Mai mult Cine este dragostea?
Mă chinuie cumplit o viroză a sincerității, prietenii și-au pus batiste pe gură și s-au îndepărtat, minciuna și-a făcut uzină de antibiotice și a evadat din sărăcia vorbelor, acum îi injectează, din umbră, pe naivii libertății. Mi-e frig, dar aerul curat ferește plămânii lumii de tornade, aburi de ceai pansează rănile amigdalelor de cuvânt, mi-e … Mai mult Adevăr fără aspirină
Într-o zi piatra s-a supărat pe pământ, precum oul care și-a schimbat biografia ca să nu mai pomenească de găină, s-a ridicat, scuturându-se de țărână, și s-a declarat din neam de vânt, și-a despicat pântecele și și-a pus pe blazon o salină. Pământul s-a resemnat, obosit, copii de verde îi încolțeau mici bucurii pe suflet, … Mai mult Mici trădări minerale
Au îmbătrânit trotuarele, carnea pașilor li s-a fleșcăit, de pe-un stâlp, uitat dușman, soarele le pândește suflul de bitum obosit. Primăvara le-a întins pe piei din mușchi un verde, o tinerețe de-mprumut, timp zeciuit, leacuri amanetate greceștilor calende, de dimineață, un ger cumplit le-a-ncărunțit. Mor trotuarele, cerșind zăpadă, un cimitir de alb desperecheat, piatra de … Mai mult Au îmbătrânit trotuarele
Domnului Gabriel Garcia Marquez, pentru gândul bun Domnul Merlinoiu se apropia, poate un pic prea grăbit, de șaizeci de ani. De dimineață se dădea drept contabil cu jumătate de normă, angajat respectat al unei multinaționale la modă. De pe la prânz trecea drept vraci. Unul cu vad și destul de scump, însă domnul Merlinoiu își … Mai mult Vraci – pomană pentru draci
Pentru o vreme am împărțit secundele numai cu ea, amăgind un singur destin, apoi o pasăre și-a făcut cuib pe clavicula singurătății. Uneori mi se părea că o auzeam ciripind, dar tăcerea strângea de gât silabele firave ca pe niște pui rupți de pântecele de ou și mi le îndesa pe sub piele, lăsând în … Mai mult Gând rătăcit
