Trebuie să fi fost primăvară căci numai când înfloreau gardurile vii de se gălbejeau fețele pretendenților aveam chef să mă port ca o gospodină. În loc să importe tufe de iasomie, comunistul închipuit umpluse rafturile magazinelor cu creveți. Prăjeala îi stătea în gât până și meniului chinezesc. Nu mă puteam gândi decât la mâncare sănătoasă. … Mai mult Creveți
Vreme trece, vreme vine.* Împăratul Tuturor Văzutelor și Nevăzutelor își odihni privirile pe depărtare. “A venit timpul să se salveze”, murmură ca pentru sine. “Sunt gata de plecare, Tată!” Fata Împăratului îi smulse grijile de pe umeri. “Nu e treabă pentru femei. Împărați încrezuți în toate culorile abia așteaptă să te doboare.” “Nu sunt femeile … Mai mult Călători fără bilet
De când s-au tras clopotele noului mileniu nu s-a mai văzut așa forfotă. Cei care-și purtau ochii pe bani și pe nume au fost primii care l-au văzut trecând cu viața după El. Săracii aveau capetele plecate, minunea i-a prins muncind, cu juguri grele atârnate de umeri. Iadul și purgatoriul și-au trimis sufletele să-l întâmpine. … Mai mult Ziua lui Dumnezeu
Bunica croșetează timp, mama îl amestecă în mâncarea de pe aragaz, tata îl ridică în acoperișuri și îl coboară pe scări, copiii îl reinventează în jocuri, numai scriitorii îl filtrează prin cuvinte, decantându-l în picături care-l reduc la transparență. Familiile se dezic de scriitorii de propriul sânge. Parte din ei se vând pe foi de … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine II
De câte ori să spun că nu-mi plac vocile? Le auzeam asudând, precum un ritm hodorogit de tobă africană. Vocile care îmbătrânesc muncind cinstit nu hărțuiesc muzicalitatea, li se cuvine. Ironia asimilată lasă urme pe față și mă rog de pod între urechi. Ușile noastre nu au casă, de când mă știu în slujba generalului … Mai mult Patologie
Mă prinde din urmă un pas de ninsoare unde ți-s ochii lăcrămuiți în soare, unde ți-s firave, înmuguritele gânduri? Învinuitele frunze se-atârnă de fluturi. Aud verde, cumplit, și mă naște magnolia de la gâtul oii ce paște tăcere; miei de lumină coboară în turme de zi senină.
Curge lumină din cer, întunericul își caută salvarea într-un ultim ungher, dar stropul de gheață i-a tăiat deja calea, oceanul i-a înlănțuit sub nisipuri chemarea. Curge dumnezeire din cer, adevărul îndepărtează pulberea de mister, vechi idolatrii își năruiesc visul de piatră, ploaia învinge îndărătnicia din pată.
Toate stelele aveau chef de vorbă. Dumnezeu căută puțină tăcere, cât să răsădească câteva fire noi de Viață. Strigătele de ajutor au izbucnit deodată și nu dădeau semn să se potolească. Dumnezeu se uită spre Pământ, intenționase să se odihnească un pic, dar oamenii nu se mai potoleau nici măcar duminica. Mai aruncă o privire … Mai mult Ce-ai furat de la Dumnezeu?
Ați văzut vreodată frunze zburând, precum păsările, precum îngerii fără viză de rezidență? Le-ați auzit susurându-și una alteia cuvinte mici, grăbite, de încurajare? Le-ați auzit zgribulind și maimuțărind vântul? Ați văzut vreodată frunze zburând, fără bilet, fără planuri de vacanță, căutând aeroporturi din ochi, interesate doar de oferte de apă plată, fie și înghețată? Ați … Mai mult Gând curat, de ploaie ruginită
