Zac. Zac de boală. La scursul zorilor am avut un vis. Știam că era de rău. Noaptea, când dormi, creierul adună la ședință toată suflarea. Fiecare face câte o dare de seamă. Creierul procesează informațiile și dacă te știe om de treabă îți dă un comunicat. De obicei alege o imagine din albumul cu … More Scurt delir al durerii
Little Red Riding Hood by DaakSM.deviantart.com on @deviantART Locuiau la marginea satului. În tâmpla pădurii. Maică-sa plecase demult în lume să aducă noroc acasă, dar nimeni nu știa ce găsise. Se descurcaseră binișor, din pensia bunică-sii, dar pe bătrână o găsi într-o dimineață țeapănă la fereastră, murise așteptând un semn de la fiică-sa. Ioana … More Sufletul pădurii
Theatre Royale de la Monnaie, Bruxelles, 4 aprilie 1962 Când pleci trage din mine o nălucă, un verb care să se dezmintă de destin, ce-mi pasă că iubirea are chef de ducă, când ne-a lăsat pe mese belșug demn de festin? Se va intoarce, așa mi se întâmplă de fiecare dată, flămândă, ca un câine … More Când pleci
Sunt în vacanță în România. O aroganță. Să spun că sunt în vacanță, când eu de fapt am venit acasă. O arogantă, așa după cum m-au catalogat niște necititoare de ale mele, adăugând imbecilă, antipatică, penibilă, probabil din auzite. Ce-or mai fi făcând turiștii în România? Nu la mare sau la mănăstiri, cu astea scapi, … More Vacanță la coma
Părerile mele despre tine s-au îmbolnăvit, mintea mea rece, ca o lamă de foarfecă, le-a trimis în grija circumvoluțiunilor pentru boli contagioase. Cu riscul de a declanșa o molimă, ele încă îți agață amintirea de mine, într-o ultimă încercare de izolare. O parte din mine încă te mai iartă, dar neuronii mor de tineri și-n … More Cât mai ești
În țara mea doar primăvara-i prim-ministru, mă mai supun doar legilor de muguri, frunze și de flori, cetățenii tomnatici nu au discurs sinistru, anii nu recunosc mai mult de două sărbători. În țara mea în parlament sunt numai fructe, putreziciunea-i opțiune de pensionare în decor, profitul clorofilic hrănește-n apeducte foamea din școli, la rouă … More Țara lui verde
Prostia și-a făcut templu. Fără să apeleze la donații sau subscripții. Pentru fiecare prost cucerit (de o lozincă, un citat prețios, o cimilitură trivială) prostiei îi cade o pară mălăiață în poală. Pe piețele financiare, perele mălăiețe continuă să se înscrie pe un grafic ascendent – scara aceea care tot caută raiul, de … More Prostia monumentală
Oamenii mănâncă timp. Hulpav, grotesc, cu secunde scurgându-se dizgrațios pe la colțurile gurii. Ca un orășean, privind mândru la lăptucile din grădină, plivite în weekend-uri, ducând dorul sapei pe care să-și rezeme palma și apoi grumazul fin și descoperind holbat mușuroaiele, fără autorizație de la primărie, ale cârtițelor, așa priveam și eu drumul, minunându-mă de … More Întâlniri ratate, cu Dan Alexe (I)
Ce este viața dacă nu un șir de trepte pe care cobori, deși efortul te păcălește că urci? Dedesubt parcă ai zări apă, parcă ai zări cer, pământ și când te lași pe genunchi magmă. Când ajungi totul se neagă, îți cobori ultima replică definitiv în surpriză și nu e absolut nimeni, cu … More Trecere de pietoni
Iubesc bisericile goale, în zilele de luni, dimineața sau chiar și în cele de marți, când țin umbra doar pentru ele și nu stingheresc pe altcineva. Acolo merg să vorbesc cu Dumnezeu. Știu că locul lui e la mine în suflet, dar vacarmul lumii mă obosește și îl aud din ce în ce mai greu. … More Călcâiele lui Dumnezeu
