Duda dudului

Pe apa sâmbetei, pe-o frunză moartă, plutea la vale o dudă coaptă, una căzută în dizgrații din dud, de șapte generații încoronat ăl mai prosper om de afaceri din cartier. Își răspândea învățătura pe mestecate, dusă cu gura sau scrisă-n cerneală lividă, mimând un inc de aguridă. Duda, și dudă și zăludă, pe-atunci pe jumătate … Mai mult Duda dudului

Când ninge

Îmi ninge pe oase, veșmintele timpului s-au dat la o parte, naivitatea zăpezilor, născute frumoase, deschide în suflet un lacăt de carte. Îmi ninge pe gând, tigva orgoliului s-a despuiat de coaja fericirii, pe buze un fulg umezește un colț de cuvânt, foamea din palmă cerșește gologanii albi ai iubirii.

O fetiță cu codiță s-a înscris la grădiniță, să se facă doctoriță

M-am iubit odată cu o doctoriță. De la prima întâlnire și-a etalat, în clar, preferințele, deși toată lumea le clasează ca fiind indescifrabile. Prefera fast food. Eram responsabil cu gătitul, ea salva vieți, nu cratițe. Asudase prin școli, nu prin bucătării. Era mai ocupată decât Stația de Salvare. Am rămas cu o uimire prinsă de … Mai mult O fetiță cu codiță s-a înscris la grădiniță, să se facă doctoriță

Pâinea și cuțitul, uitate în lupta cu slăbitul

Au fost odată, îmbrățișați în aceeași făinoasă idee, un prim brutar și o plăcintăreasă de femeie, de dup-un baobab de junglă fără sens pândea un câine, coada-i încovrigată și un individ ce-și zicea Sapiens. Brutarul s-a lăsat ademenit c-un suc de struguri și-o gumă de tutun, scuipa pe aluatul pe care nevastă-sa-l ținea de bun, … Mai mult Pâinea și cuțitul, uitate în lupta cu slăbitul

Zodiile de glod

Am o problemă cu zodiile de glod. Pământ și apă. De fapt am doar enunțul, nu găsesc rezolvarea. Se țin scai de mine. Persoanele care s-au ofuscat deja, dar cugetă, se exclud. Zodiile de glod sunt alunecoase, bucuroase să-ți pună piedică, dar își ascund sub lipsa de riduri satisfacția. Zodiile de glod nu sunt capabile … Mai mult Zodiile de glod

Ana dintre gânduri

Ana dintre gânduri s-a născut târziu, a așteptat după câteva emoții, să ajungă acasă. Am locuit împreună, secundă de secundă. Când s-a îmbolnăvit de maturitate am știut că îmi era dat s-o pierd. Căuta să se îndrăgostească. Ca s-o salvez de propria noastră suferință, căutam s-o mărit. Cuvintele îi erau și zestre și speranță. În … Mai mult Ana dintre gânduri

Nocturnă

În tremurul pădurii, pe ruga unui boț de piatră, își legănau în voia lunii nurii făpturi întunecate, pe gânduri cu arginți bătuți la șatră. Trezeau în noapte pofte de trandafiri sălbăticiți pe spini, o balalaică-și tânguia în șoapte sufletul bolnav de albul ochilor de crini. Din foșnetul de vânt țâșni pumnalul întărâtat de foc și … Mai mult Nocturnă

Narațiune cu arome de pățanie personală

Scriu povești. Pe când aveam patru sau cinci ani o fetiță din vecini, muncită de răutatea de-o clipă, m-a împins de pe așteptarea cerdacului, ridicată cam pe la doi metri, anume ca să mă aibă în grijă. Am căzut în cap, literalmente, pe o lespede groasă, de piatră, ce se pusese în calea unui izvoraș … Mai mult Narațiune cu arome de pățanie personală