Biserica din cărămidă de vorbe bune plămădită, cu clopot de argint și-o floare ținând pe umeri bolta-mbătrânită dezleagă suflete de-argilă de blestem, pe cărărui scăpate din colții pietrei orbecăiește-al vieții ghem. Răceala nopții își îngroapă degetul bolii în pământ, pe cruce un ștergar alb, de bumbac, plânge un sfânt, „Prea tânără ești, încă, să fi-ndurat … Mai mult O țară ca o primăvară **
Sunt scrisori pe care nici societățile secrete nu au puterea să le deslușească. Sunt litere greu de prins. Treceam printr-un acces de filosofie nepretențioasă, cu abateri de-a dreptul juvenile. Până în seară, când am coborât la cină, trecusem deja cu un strat gros de dulceață de coacăze peste toate graffiti-urile care încercaseră să-mi otrăvească obiectivitatea. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine VIII
Îl dăduse nevastă-sa afară din casă. Doar nu avea să se ducă la mamă-sa, văduvă și dusă la culcare odată cu găinile! Avea să șadă între tufele de zmeură pe care le răsădise, cu mâna lui, la capătul tarlalei pe care o moștenise de la părinți. Când lucra câmpul, mai spre gura verii, i se … Mai mult Fata Morgana
Pământul și-a întors palmele către cer să ceară iertare pentru guri de iarbă uscată, zvonuri de rouă își caută un reper, din lumină mă mai vorbesc o dată.
Sunt bine, Doamne. doar tu ce mai întrebi de mine, azinoapte încă mai ploua, pietrele tac, cuvinte le-au rămas puține. Sunt bine, Doamne. Grâul a prins miros de pâine, livezilor vântul le dă târcoale, din flori se scurge cerneala zilelor de mâine. Sunt bine, Doamne. Oamenii își dau certificate care să le ateste condiția de … Mai mult Sunt bine, Doamne
Toate mesele erau ocupate. Nu puteam deosebi asistentele medicale, asistenții, doctorii, doctorițele de musafiri, oameni de serviciu, preot, dascăl, spioni, bețivi, retrograzi sau pacienți. Toată lumea era elegant îmbrăcată, mesteca inteligent și se ținea pe-aproape de câte o carte. Până și ospătarii se opreau să-și noteze câte un titlu sau să ceară o recenzie ad-hoc. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine VII
Dar cine e zidarul cu epitaf solemn ce s-a dezis de piatră și minte că e lemn? Din ură, aroganță și gunoi voiește a se întoarce-n lucruri noi, dar din nisip se scurge era stearpă, iadul își urlă zadarnic obsesia de apă. Șoaptele umbrelor au ars, miros a fum, din cer a coborât, pe solzi … Mai mult O țară ca o primăvară *
Ieșirea la lumină Se-nviorează mărțișor, amintirile plâng a ploaie, nu li-i ușor, ghioceii au trădat iarna încă din ianuarie, crivățul și-a trecut limbuția pe avarie. Plămânii pământului respiră-n sămânță, testamentul nu mai recunoaște trecuta ființă, copacii se fac bine, frunza se amuză de freamătul dorinței, ziua clipește confuză. Soarele nu știe ce-l așteaptă, viața i-a … Mai mult O țară ca o primăvară
Orice părinte trebuie să se îngrijească de educația copiilor. Guvernele trebuie să asigure învățământ de calitate, etic vorbind, și profesori interesați mai mult de educație și de copii decât de salarii. Ce ziceți de tatăl meu? -Ce vrei să te faci, fata tatei? -Astronaută. -Știi că nu ai voie seara, după ora nouă, să umbli … Mai mult Brățară de aur
Dormeam mult, visam prost; dormeam puțin, n-aveam timp de dracu’ știe ce. Mătușile mele nu meditau, croșetau. Până și băbuța Marple le dicta pași de dans andrelelor. Înainte de a adormi treceam în revistă evenimentele zilei, ca să nu se apuce ele să-și caute continuări, pețitorii și alte bâlciuri vulgar mentale. Pe prima pagină, în … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine VI
Lumină de ținut minte 