Maestrul trăia doar din muzică, datoriile lăsaseră cuferele goale; de frica portăreilor, m-a închis într-o vioară, dar eu nu eram muzică, nu din aceea care putea fi scoasă la vânzare. A dat cu vioara de pământ, iar din așchii m-a ridicat poetul, dar poezia se lăsa așteptată, iar poetul, de frica portăreilor, a apelat la … Mai mult Cricul de electricitate
Poezie care se răzvrătește împotriva ideii de apometru M-am trezit un pic mai târziu, apoasele nu știu nici ele când le sună ceasul, alunecam deja pe o cale de sticlă, cu ochii pironiți pe starea de fapt a omului: lucruri frumoase, lucruri de trebuință, strânse în juru-i, ocrotitoare. Așa le vede omul, noi nu le … Mai mult Din apă m-am născut și-n apă mă voi întoarce
Măcinatul în sec al umbrelor Pe fiecare drum cu dinți de piatră a crescut o gară, din cea cu nervii zdruncinați de țipătul de abur și căneală, de câte ori un impiegat își căuta, în van, zădărnicia, locomotivele îndoliate îi jeleau trocul ratat cu veșnicia. Vagoanele-și scrâșneau reumatismul de plecare pe șinele lungite-n fața dorului … Mai mult O țară ca o primăvară **********
M-am trezit într-un zgomot infernal de pocnitori și artificii șuierătoare pe la tâmplelele norilor. Mulți încă mai dormeau, printre dărâmături, deși le spusesem să înlocuiască prafurile de adormit cu săculeți de lavandă. A urmat o clipoceală hotărâtă, peria nu suporta nevricalele. Șoferița spăla autobuzul, prăfuit de impostorii lăsați fără țară. Nervoasă, era în stare să … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXV
În fiecare seară, la lumina dar din dar a lunii, pe când lupii își ascut dinții de coapsele copacilor fii de meșteșugari, Asociația bărbaților frumoși trimite câte un exponat în fața casei, pentru recitare de poezii și ritualuri de despărțiri ale trandafirilor de traumele spinilor crescuți în orfelinatele firii. Fiecare duce cu sine aceeași umbră, … Mai mult Predispoziție
Te-ai rușinat de rugăciune, dar mă tot îndrugi, iar limba ți se-nșală în fiece silabă, s-a cheltuit iertarea pe unde vrei s-ajungi, n-ai nici pantofi, dar te semnezi în grabă. E-nchisă ușa țării, iar la drumul mare plâng cerșetorii priponiți de un catarg de os, din penitența tăcerii juratul plătește trotuare, din sare sculptorul a … Mai mult Uscăciunea minutului de neatenție
În fiecare an, pe când zăpezile se instalau confortabil în curțile oamenilor, tata cumpăra bilete la operă. Îl sărbătoream pe bunicul. Bunicul nu era de găsit, iar la ieșire murmuram aceleași cuvinte: -Nici măcar pe-aproape. În anul acela ziua s-a bucurat de puțin soare, vrăbiile și-au scos familiile la o plimbare prin parc, reproșând ciorilor … Mai mult O poveste cu un trac
Mă pregăteam să dau noroc cu Turnul Eiffel, când m-a sunat mama, dacă puteam să mă duc să ridic o găleată cu miere de la Pașcani. Găleata era plătită de vreo doi ani, dar mama aștepta la zaharisit. Nu știu ce i-a venit lui nea Burcea Plafar, care se ocupa de stupi, de m-a invitat … Mai mult În calitatea mea de ienibahar
Cuvintele acelea pe care le-am pus în cutia de tablă, părăsită pe raftul ultimului magazin de vechituri, să nu mi le mai trimiți, să nu se mai arate, să le rupi în bucățele și din ele să crească numai aluat de cercei împărătești, gravați cu semne de vreme bună, filigranată. Înainte de ele a fost … Mai mult Dumnezeiasca mea întâmplare
Pledau pentru mozartiene acorduri de pace tufănele, dar bruma de-nțeles a toamnei căzuse în impas, purtat de gânduri, potcovarul cerșea glas de inele, să nu-ți faci lumânare din mușcătura câinilor de pripas! Poetul n-a-ndrăznit să-și strige comparația la poartă, s-a tras pe-o margine de gard, umbrar de ceas, și-a strâns la piept toți pașii căutători … Mai mult Poet cu strângeri de mână în cui
Lumină de ținut minte 