Eram deja cu un picior înafara căsătoriei când s-a rezemat de ușă și m-a anunțat că și-a luat concediu. Primul împărtășit după … să spunem 10 ani. Fără anunțuri oficiale, mai fusese plecat în altele nouă, dar le numise delegații și specializări. Trăia cu o colegă de birou. Eu îi administram trei sferturi din salariu, … Mai mult Poveste fără semnal
Pașii rătăcesc pe sub scările de piatră, nefirescul le mai ridică în cale o treaptă, își caută trecutul, chiar și cel șchiopătat, balustrada s-a oprit demult din oftat. Le e frică că tăcerea o să-i lase să moară, piatra recomandă cripte de ceară, pașii se visează reînviind în propria cadență chiar și atunci când amorțesc … Mai mult Pași din amintiri
Departe de ultimul sat, în fundul Moldovei, trăia de una singură, fără nevoie de cuvinte, o femeie bătrână și greu de înduplecat. Coliba fusese a pădurarului, care se prăpădise. Baba rămăsese să grijeasca de binele urșilor, al râșilor și al cerbilor, la fel de îndărătnici. Căprioare cu inima delicată adăstau uneori în luminisurile din mărginimea … Mai mult Baba lui Ștefan cel Mare (21.08.2015)
Se făcuse târziu și oboseala mă certa că umblam pe străzi fără țintă. Era o seară sâmbâtă, chiar și cei cu inima zdrobită aveau dreptul la băutură. Abia după ce am pășit pragul pub-ului mi-am dat seama că era unul destul de scump. Avusesem în gând unul de cartier, cu bere ieftină și bețivi politicoși. … Mai mult Mâine (21.08.2015)
Îmi cereai gânduri și gândurile adorau să călătorească înspre tine, ascundeam în valize părți din mine pe care le consideram vitale, mă lăsam în urmă, ciopârțită, fluturând o batistă subțiată de ploile prea multor amăgiri. Îmi cereai gânduri, dar le încremeneai sub greutatea acelor cu gămălie, într-un necunoscut de insectar, departe de ochii zilei, de … Mai mult Nici gând
Îl așteptasem mai bine de 100 de ani. Peste alte câteva milioane, niște pațachine pe două picioare îmi vor descoperi fosilele, crezând că mi-am făcut de cap prin Transilvania. Aș! De fapt vin din Nord. Din Nord-Est, mai precis. După ce am trecut însă munții mi s-a făcut lene să dau înapoi. Mai ales că … Mai mult Ghici cine vine la cină? Te-ai gândit la un dinozaur, nu-i așa? (18.08.2015)
Îmi mor frunzele, se aruncă în gol, își dau foc, încremenind cenușa în culoare. Îmi mor frunzele, sugrumând tăceri cu alte tăceri, toamnei îi e teamă că se va împuțina în răbdare. Sufletele le putrezesc în noroaie ce dau semne de îndestulare, mă ascund de agenții de circulație ai ploii, din septembrie inimilor li se … Mai mult Prea devreme pentru toamnă
M-am îndrăgostit de el de vreo șase ori. Nici acum nu pot să-mi dau seama cum poți să te îndrăgostești atât de ușor de cineva de care abia te-ai dezîndrăgostit! Dar pentru proști toate excepțiile devin reguli … Când mi-a căzut cu tronc prima dată se plimba pe uliță, fără griji, cu o floare la … Mai mult Dezîndrăgosteala suspinului spășit (16.08.2015)
Ziua gândului de vară. Pe bunică-mea n-o mai vizitasem de vreo 5 ani. La cimitir. Absența a înverșunat-o, facând-o să răzbune și ultima umbră de tăcere. Deși îi vorbeam uneori, târziu în noapte, se întorsese cu spatele la realitate, mestecând ranchiunoasă foi de tutunul vorbelor. Parcă le și vedeam pe babe, veșnic dându-și ochii … Mai mult Jurnal de om stingher. Babele cerului meu înstelat. (14.08.2015)
Ne întâlneam privirile pe osteneala fiecărei seri. Mă urmărea cu privirea de la primul pas peste pragul restaurantului până la masa din colț. Îl credeam plictisit sau poate doar amețit un pic de tentația de a-și părăsi propria poveste. Simțisem si eu, în trecut, nevoia de a lua pe cineva sau ceva cu mine. Optam … Mai mult Blestem de poftă de mâncare (12.08.2015)
