Două mere mă privesc triste de la fereastră, roșul din obraji a început să li se veștejească, sufletul s-a îmbătat și nu se mai poate ridica din dimineață, putreziciunea ne dă târcoale, nu are curajul să ne muște de față. Ochii, suferinzi de ficat, privesc spre toamnă, ploile pândesc de după un oftat, așteptându-i s-adoarmă, … Mai mult Epilog la vara altuia
Domnul Corneliu Retegan trânti telefonul de speteaza canapelei, idiotul de Mureșan îl refuza din nou! Și pe el și un vin de colecție, adus din Franța de niște foști camarazi de armată cărora le fusese de ajutor în niște litigii economice. Șerban Mureșan îi era cel mai bun prieten, îi fusese mai bine zis până … Mai mult Acra capră a vecinului
Of, un suspin mi se plimbă prin piept, nehotărât, târându-și gura de aer încolo și-ncoace, se împiedică de propriul concept despre evoluție și urlă să fie lăsat în pace. O domnișoară zâmbet probează un roșu de buze, nepăsătoare la chinul mai mult filosofic decât carnal, domnul suspin își face curaj, se prezintă, cerându-și scuze că … Mai mult Poveste de după-amiază
Prințesa se foi indignată pe taburetul din fața măsuței de toaletă. Se opri din periat, chiar și răsturnată în oglindă goliciunea tinerilor o trăgea de priviri. Îi aducea aminte de Albert și de nopțile lor pasionale, când slugi de încredere izolau aripa de vest a palatului de restul lumii. Pentru un rege considerat deja cu … Mai mult Pierduți în iubire
Șapte ceasuri de seară au ascuns sub o talpă de nor o comoară, bănuți aurii, înșirați ca de-o salbă, pe un fir de lumină oarbă și albă, șapte ceasuri obraznice, de dimineață, le-au șterpelit, înșirând pe ață de umbră rămasă sub fir de iarbă ghemotoace de rouă cu gust de rubarbă. Au prins bănuții vântului … Mai mult Nevăzutele minute
Plouă pe gândul meu, mă ascund de ochii odăii, tavanul își simte sufletul greu, aerul, suspicios, trage cu ochiul pe gaura cheii. Mă udă până la piele, nu am curajul să mă acopăr cu vorbe, o dorință de fulgere se agață de stele, un tunet nebun bate cu vântul de tobe. Sunt ploaie și rouă … Mai mult Lăcomia ploii
De ce nu se mai obosesc bărbații erei telefoanelor mobile să facă curte cum se cuvine unei femei? Unul dintre răspunsuri ar fi orgoliul, un orgoliu care s-a făcut băiat mare, a crescut odată cu pretențiile financiare (singurul care s-a maturizat). Prima dată mi-a venit să le spun pretenții la cunoaștere, dar și de aia … Mai mult Galanterie de tinichea
Lăsase în urmă prăpădul și moartea, se întorcea acasă. Dintre cei cu care plecase din sat, obligați de ambițiile unor nebuni, nu mai era niciunul. Îi sfârtecase moartea, pe limbă de baionetă. Războaiele scot giulgiurile iadului la spălat, sângele se trage însă înapoi, în rana pământului, putrezind, hrănind viermii. Lumea tremură la gândul morții, dar … Mai mult De la război
Copacii își strâng armată la marginea drumului și-n aer își găsesc sfârșitul schije ce miros a tei, ciorile survolează cu gând de ploaie sufletul pământului, între mine și tine cadavrele orelor s-au înmulțit cu trei, ghiuleaua lunii cască, plictisită de propria amenințare, lumina descărnată scuipă sânge pe coji de nori, inima din mine își flutură … Mai mult Cimitirele crucilor de noapte
Grâul a-ncărunțit și-și caută locul de veci în pâine, arșița s-a molipsit de guturai, din cer cad lacrimile zilei de mâine, harbujii au înghițit asfințitul și acum le e rușine, vara mea se ține de mână cu tine. S-au supărat cocorii, au plecat fără să încerce un rămas bun, vântul bate pasul pe loc, ca … Mai mult Vara mea
