De unde vine vorba mea e drum fără-nnoptare, frunzele scriu povești de adormit scâncet de mare, n-ai unde să întârzii, nu există devreme, în satul vorbei mele aerul nu se teme. De unde vine vorba mea pădurea rodește-nțelepciune din clopote beau apă numai ceasurile bune, penele n-au păsări dar zboară a primăvară, de unde vine … Mai mult Doină

Dintr-o clipă de uitare de sine, tânjind după surâs, apa și-a sculptat o copilă numai a ei, un înger cu suflet nășit de-o ploaie, cu vorba șoptită, picurată chiar de pe palma lui Dumnezeu. Un vânt rămas fără poftă de pus în cui a răsturnat paharul, pământul a înghițit mirarea și nimeni nu a mai … Mai mult Apă de drum lung

Nici nu mai știu ce m-a trezit. Trebuie să fi fost tropăiturile. Un zgomot de mișcare browniană, de parcă toate Cenușăresele rămăseseră peste noapte fără papuci. Papuci de cleștar. Ce minte înfometată de scâncet încercase să încalțe niște picioare învățate cu desculțul să-și tragă pe degete homari? Racul le-ar fi dus de-a-ndărătelea, înspre lumea așa … Mai mult Steluțe ninse din zahăr candel

Venit-au vești de-asfalt din minți de ebonită să spună lumii că pe bani se cumpără credința, și căutat-am eu și-n zi, și-n noapte oaia rătăcită, dar doar între săraci găsit-am umilința. Și până și săracul se dat-a la o parte, simțindu-se-nșelat de mila vorbelor, în timp ce idioții se-nchină morții și pun preț pe carte, … Mai mult Lumea nu este și nu va fi a lor

Pe vremea când sacul încă mai răsufla prin iută și se peticea de singur ce era, pădurile domneau peste umbre, iar soarelui îi era frică să se uite în oglindă, ca să nu-și dea, ca prostu’, cu pumnul în ochi. Pe vremea aceea ursul ieșea din bârlog doar la chemarea primăverii și lua de la … Mai mult Poveste de căutat steaua polară