
Venit-au vești de-asfalt din minți de ebonită
să spună lumii că pe bani se cumpără credința,
și căutat-am eu și-n zi, și-n noapte oaia rătăcită,
dar doar între săraci găsit-am umilința.
Și până și săracul se dat-a la o parte,
simțindu-se-nșelat de mila vorbelor,
în timp ce idioții se-nchină morții și pun preț pe carte,
dar lumea nu este și nu va fi a lor.
Venit-au vești de-asfalt strigând c-aș fi de vină,
de lut mi-e vorba, însă rostirea mi-e lumină.