De când s-au tras clopotele noului mileniu nu s-a mai văzut așa forfotă. Cei care-și purtau ochii pe bani și pe nume au fost primii care l-au văzut trecând cu viața după El. Săracii aveau capetele plecate, minunea i-a prins muncind, cu juguri grele atârnate de umeri. Iadul și purgatoriul și-au trimis sufletele să-l întâmpine. … Mai mult Ziua lui Dumnezeu

Bunica croșetează timp, mama îl amestecă în mâncarea de pe aragaz, tata îl ridică în acoperișuri și îl coboară pe scări, copiii îl reinventează în jocuri, numai scriitorii îl filtrează prin cuvinte, decantându-l în picături care-l reduc la transparență. Familiile se dezic de scriitorii de propriul sânge. Parte din ei se vând pe foi de … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine II

De câte ori să spun că nu-mi plac vocile? Le auzeam asudând, precum un ritm hodorogit de tobă africană. Vocile care îmbătrânesc muncind cinstit nu hărțuiesc muzicalitatea, li se cuvine. Ironia asimilată lasă urme pe față și mă rog de pod între urechi. Ușile noastre nu au casă, de când mă știu în slujba generalului … Mai mult Patologie

Mă prinde din urmă un pas de ninsoare unde ți-s ochii lăcrămuiți în soare, unde ți-s firave, înmuguritele gânduri? Învinuitele frunze se-atârnă de fluturi. Aud verde, cumplit, și mă naște magnolia de la gâtul oii ce paște tăcere; miei de lumină coboară în turme de zi senină.