Mă prinde din urmă un pas de ninsoare
unde ți-s ochii lăcrămuiți în soare,
unde ți-s firave, înmuguritele gânduri?
Învinuitele frunze se-atârnă de fluturi.
Aud verde, cumplit, și mă naște
magnolia de la gâtul oii ce paște
tăcere; miei de lumină
coboară în turme de zi senină.
Lumină de ținut minte 