Biserica din cărămidă de vorbe bune plămădită, cu clopot de argint și-o floare ținând pe umeri bolta-mbătrânită dezleagă suflete de-argilă de blestem, pe cărărui scăpate din colții pietrei orbecăiește-al vieții ghem. Răceala nopții își îngroapă degetul bolii în pământ, pe cruce un ștergar alb, de bumbac, plânge un sfânt, „Prea tânără ești, încă, să fi-ndurat … Mai mult O țară ca o primăvară **

Sunt scrisori pe care nici societățile secrete nu au puterea să le deslușească. Sunt litere greu de prins. Treceam printr-un acces de filosofie nepretențioasă, cu abateri de-a dreptul juvenile. Până în seară, când am coborât la cină, trecusem deja cu un strat gros de dulceață de coacăze peste toate graffiti-urile care încercaseră să-mi otrăvească obiectivitatea. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine VIII

Îl dăduse nevastă-sa afară din casă. Doar nu avea să se ducă la mamă-sa, văduvă și dusă la culcare odată cu găinile! Avea să șadă între tufele de zmeură pe care le răsădise, cu mâna lui, la capătul tarlalei pe care o moștenise de la părinți. Când lucra câmpul, mai spre gura verii, i se … Mai mult Fata Morgana

Pământul și-a întors palmele către cer să ceară iertare pentru guri de iarbă uscată, zvonuri de rouă își caută un reper, din lumină mă mai vorbesc o dată.