Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXVII
Dimineața a venit așa cum vine de obicei, pâș-pâș, cu soarele gata să-ți intre în ochi, dacă nu ți i-ai clătit deja cu apă. Ce apă? De jur împrejur erau numai pietre și un destin nisipos. Până a apărut șoferița cu două nuiele, umblând ca oarba să vadă dacă a înțărcat mutul iapa. Când am…
Mersul pe răbdări prăjite al iubirilor
Minuțel din Birdman-ul lui Iñárritu, cu Michael Horror și Michael Keaton, cu ceva adiere de adevăr și foarte multă simbolistică masonică, un film în care aroganța mexicanului și-a făcut curcubeu, ca să nu vadă publicul când dă cu capul de piatră. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _…
Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXVI
În fața autobuzului se oprise un moș pe care vremurile nu-l ocoliseră, ci îi dăduseră, de-a valma, peste cap. Știrb, îmbrăcat ca de o cinzeacă la Bobâlna, cu o șapcă americană trasă pe-un ochi. Între degete ținea o țigară, care se scutura câte puțin la fiecare tremur de mână. Șoferița i-a smuls țigara, a dat…
Cricul de electricitate
Maestrul trăia doar din muzică, datoriile lăsaseră cuferele goale; de frica portăreilor, m-a închis într-o vioară, dar eu nu eram muzică, nu din aceea care putea fi scoasă la vânzare. A dat cu vioara de pământ, iar din așchii m-a ridicat poetul, dar poezia se lăsa așteptată, iar poetul, de frica portăreilor, a apelat la…
Ceva nu a mers bine. Te rog reîncarcă pagina și/sau încearcă din nou.
Ai conținutul nou livrat direct în emailuri.
Lumină de ținut minte 