Mi-am șters pantofii de orice speranță. Înainte de a intra însă m-am răzgândit, m-am aplecat și am cules tot ce era încă speranță, m-am întors și le-am lăsat în păstrare bunului Eli. Atunci mi-am dat seama că nu purta nicio bijuterie, de neînchipuit pentru un bărbat atât de bogat. -O iubesc. Ea e verigheta fericirii. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine V

Eliodor Ciobanu era un bărbat frumos, nechinuit de vanitate. Zâmbea mustrător, nu de ochii lumii își sacrificase timpul, ci pentru că viitorul era mai înainte de toate cuvânt. Din priviri lumina i se îmbrăca în bleumarin. Numai pentru filosofi lumina e un întuneric întors pe dos. Mă îngrijora faptul că mă considera perfectă pentru ce-și … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine IV

Guguștiucul Gică ateriză pe-o cracă de salcâm, făcând abstracție de starea de urgență pe care o pierduse pe chelia altuia. Adora să privească la mânăstire și să se minuneze de porumbeii albi care-și făcuseră chip pictat pe vitralii. Mânăstirea își făcuse patul pe iarbă tunsă scurt, trăgându-se mai înspre gardul din dreapta, de frică să … Mai mult Grijania