Grijania

Guguștiucul Gică ateriză pe-o cracă de salcâm, făcând abstracție de starea de urgență pe care o pierduse pe chelia altuia. Adora să privească la mânăstire și să se minuneze de porumbeii albi care-și făcuseră chip pictat pe vitralii. Mânăstirea își făcuse patul pe iarbă tunsă scurt, trăgându-se mai înspre gardul din dreapta, de frică să nu calce dimineața pe niște maci blestemați la somnolență. Pe partea stângă, un străin din alte timpuri săpase în grabă un mormânt, de care probabil și uitase căci înafară de crucea de piatră, rămasă fără stăpân, nu mai avea niciun rost. Pe Gică nu-l fascinau cimitirele, alt păsăret presta în tarafuri de voluntari, el stătea cu ochii pe grăunțe. Le urmărea de când își scoteau capetele la lumină până se interesau de ce mai face gravitația. A aruncat o privire fugară către mormânt, gata să-și scuipe pe penaj, dar nu și-a mai putut lua ochii înapoi. Din movila de pământ crescuse o mână. Gata putrezită, semn că nici soarele nu-i făcuse prea bine. Ar fi gândurit un pic dacă nu ar fi văzut fetița. Venea în fugă, probabil, se epuizaseră rapsodiile. Căuta din ochi fântâna când a văzut monstruozitatea. N-a țipat, deși guguștiucul Gică era dintre cei care se lăudau că ascultă cu urechea.

-Unchiul Vania!

Atât a zis, înainte de a o rupe la fugă înspre casă.

Nici n-a apucat să iasă din curtea bisericii când un câine dat cu păcură în loc de culoare a scos capul dintre niște narcise crescute excesiv, curioase să vadă dacă măcar bălți erau prin apropiere, căci de ecou nici nu putea fi vorba.

Până când fetița s-a întors cu maică-sa și pe urme cu tot satul, câinele înfulecase deja toate degetele. Unchiul Vania fusese zidar, acum nici mistria nu o mai putea ține în mână. Înșelase la bani grămezi de vecini așa că nu l-a plâns nimeni, toți realizând că fusese soi rău. Poate ieșise cu cerșitul, deși nici măcar mătușile nu-și aduseseră buzunarele. De frica devalorizărilor din motive de judecată.

Singur Silvestru, un băiat refuzat de zidari pe motiv că vindea cărămizi de chirpici nu s-a înspăimântat deloc ci a apucat mâna și a azvârlit-o cu toată puterea până la nu știu ce anomalie de planetă turbată, de nu s-a mai întors.

-Ducă-se pe pustii!

Dar nu s-a dus fără schelălăială. Câinele și-a făcut vânt să-i prindă urma și nici șobolanii nu au rezistat tentației. Tot zodiacul chinezesc a emigrat de parcă primiseră chemare de la însuși Noe. Noe însă studiase biologia doar până la insectar și mai era și alergic la părul de animale. Winnie the Pooh a plecat și el pentru o lansare de colecție.

Și pe guguștiucul Gică îl chemau depărtările așa că s-a întins la drum rachetă.

Cea mai frumoasă creație a lui Dumnezeu s-a strâns în jurul fântânii și au început să-și dea seama cu recunoștință.

Dincolo de al nouălea cer e un loc din care femei, bărbați și copii privesc cu înțelegere.