Cântarea descântărilor

A fost odată la fel după cum se întâmplă și adeseori, a fost odată un Împărat și numai unul, al tuturor văzutelor și nevăzutelor, al tuturor gânditelor și negânditelor. Până și Lui au vrut să-i fure angajații prototipurile și împărăția dar au fost trimiși în vieți de corecție, iar la recidivare fără dezvățare au fost … Mai mult Cântarea descântărilor

Cuvinte împăcate

Păstorul cu suflet de apă și soare, cu pași mai ușori decât fotosinteza își mână turmele eliberate de nimeni pe calea sprâncenată, departe de pleoapa căzută pe ochiul dușmănos al celui cu neliniște de capră și lup. Păstorul cu suflet de apă și soare își scapă turmele de zădărnicia fără culoare.

Suspin de nuferi

Nu știu dacă a fost de vină timpul sau doar străbunicul meu Dolcu, dar unul dintre ei nu a mai avut răbdare. Pe străbunica mea Luiza am prins-o chiar înainte de plecare, eu abia ce mă obișnuisem cu existența secundelor când s-a lăsat dusă de ani. Avusese pe suflet să-mi spună ceva și n-a plecat … Mai mult Suspin de nuferi

Creveți

Trebuie să fi fost primăvară căci numai când înfloreau gardurile vii de se gălbejeau fețele pretendenților aveam chef să mă port ca o gospodină. În loc să importe tufe de iasomie, comunistul închipuit umpluse rafturile magazinelor cu creveți. Prăjeala îi stătea în gât până și meniului chinezesc. Nu mă puteam gândi decât la mâncare sănătoasă. … Mai mult Creveți

Călători fără bilet

Vreme trece, vreme vine.* Împăratul Tuturor Văzutelor și Nevăzutelor își odihni privirile pe depărtare. “A venit timpul să se salveze”, murmură ca pentru sine. “Sunt gata de plecare, Tată!” Fata Împăratului îi smulse grijile de pe umeri. “Nu e treabă pentru femei. Împărați încrezuți în toate culorile abia așteaptă să te doboare.” “Nu sunt femeile … Mai mult Călători fără bilet

Ziua lui Dumnezeu

De când s-au tras clopotele noului mileniu nu s-a mai văzut așa forfotă. Cei care-și purtau ochii pe bani și pe nume au fost primii care l-au văzut trecând cu viața după El. Săracii aveau capetele plecate, minunea i-a prins muncind, cu juguri grele atârnate de umeri. Iadul și purgatoriul și-au trimis sufletele să-l întâmpine. … Mai mult Ziua lui Dumnezeu

Lumina pierdută a sufletelor de funingine II

Bunica croșetează timp, mama îl amestecă în mâncarea de pe aragaz, tata îl ridică în acoperișuri și îl coboară pe scări, copiii îl reinventează în jocuri, numai scriitorii îl filtrează prin cuvinte, decantându-l în picături care-l reduc la transparență. Familiile se dezic de scriitorii de propriul sânge. Parte din ei se vând pe foi de … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine II

Patologie

De câte ori să spun că nu-mi plac vocile? Le auzeam asudând, precum un ritm hodorogit de tobă africană. Vocile care îmbătrânesc muncind cinstit nu hărțuiesc muzicalitatea, li se cuvine. Ironia asimilată lasă urme pe față și mă rog de pod între urechi. Ușile noastre nu au casă, de când mă știu în slujba generalului … Mai mult Patologie

Prima vară

Mă prinde din urmă un pas de ninsoare unde ți-s ochii lăcrămuiți în soare, unde ți-s firave, înmuguritele gânduri? Învinuitele frunze se-atârnă de fluturi. Aud verde, cumplit, și mă naște magnolia de la gâtul oii ce paște tăcere; miei de lumină coboară în turme de zi senină.