Misogin

(Text din 11 noiembrie 2014) MISOGÍN, -Ă, misogini, -e, s. m., adj. 1. (Persoană) care are aversiune sau dispreț față de femei. 2. Adj. Care manifestă aversiune sau dispreț față de femei. [Var.: misoghin, -ă s. m., adj.] – Din fr. misogyne, germ. Misogyn. Iubesc misoginii, e muntele păcatelor mele. Of! şi eu mă dovedesc … Mai mult Misogin

De ce ne luptăm cu pumnul de fier al bisericii şi nu cu Dumnezeu

(Text din 11 noiembrie 2014) Acum mai mulţi ( multişori de mulţi ) ani în urmă, eram înamorată, infatuată, pe înţelesul tuturor, tâmpită de un el ( avea să se dezvolte spre extrema intelectuală stângă, cred că am presimţit  ) . Avea, ca musafir, o călugăriţă care venise cu ceva treburi la Bucuresti. Călugăriţa era … Mai mult De ce ne luptăm cu pumnul de fier al bisericii şi nu cu Dumnezeu

Ecuaţii interpolitice şi de ajutor reciproc

(text din 11 noiembrie 2015) Tolerăm bărbaţii în politică, deşi e muncă uşoară, de femeie, de birou carevasăzică, când ei ar trebui să dea cu barosul, ca la începutul lumii şi asta pentru că nu vrem să recunoaştem că suntem nişte curve. Replicile lor favorite, când rămân fără argumente, şi asta se întâmplă cam de … Mai mult Ecuaţii interpolitice şi de ajutor reciproc

Atlantida, colţ cu grădina hidrologică

Dumnezeu se sprijini de trunchiul mărului, cu mâinile la ceafă. Îşi întinse picioarele şi expiră satisfăcut. Aici a început tot scandalul. Pentru o vreme l-a ţinut pe vârfuri. Spectacolul lumii fusese incitant, antrenant, năucitor, dar pe măsură ce oamenii descoperiseră câte ceva din El Însuşi în propriile umbre, începuseră să se aplaude şi să-şi dedice … Mai mult Atlantida, colţ cu grădina hidrologică

Ce

Ce preludiu! Eu rămăsesem numai cu mănuşile, singurătatea nu avea inel pe deget, pe gustul ploii se împărtăşeau toate uşile, vacile vântului colorau pământul după muget. Ce performanţă! Albastrul se clătea pe ochi de cer, tu scuturai la poartă dansul nunţii noastre şi numai omul minţii mele de zăpadă plângea ger, tu-ţi ascundeai trădarea-n muşcatele … Mai mult Ce

Om şi umbră

Orson Welles adaptation of Kafka’s „The Trial”, 1962   Pe fiecare umbră apasă nedumerirea unui om, pe fiecare unghi, întors de la soare, ochiul vântului măsoară liniştea în care întunericul muşcă, ca din măr, din pământ. Nu omul duce crucea sufletului, ci umbra şi chiar dacă între om şi umbră e o despărţire cât un … Mai mult Om şi umbră

Psalm de duminică

Am auzit clopote urlând, tu unde erai, în ce cotor de gând, sub ce răspuns de rai? Ecoul, trup de freamăt, cerea la schimb cuvântul, spirale reci de geamăt îmbrăţişau pământul. Pe limbi somn de rugină îşi căuta perechea, în liniştea senină ţi-ai aplecat urechea.

Farsă diluată

 (Atelier Robert Doisneau) Erai plecat departe, într-o altă iubire, mie mi-ai spus că-i doar un moft, o răzvrătire, noi n-am fost unul, n-am cunoscut gânduri pereche, pe colţul pernei a visat cu mine rana mea, cea veche, din toate încercările de-a îmblânzi o crupă de iubire am obosit şi nici din suflet nu-mi vine vreo … Mai mult Farsă diluată

Stare de veghe

Ce de păsări trec pe cerul gândului bizar! Corul de pene falsează zborul şi mă gust amar, pe ce tăcere să-mi pun norii, cui să invoc paşii de ploaie? Plâng neputinţele din amintire sau visele îmi curg şiroaie?