Lăcomia ploii

Plouă pe gândul meu, mă ascund de ochii odăii, tavanul își simte sufletul greu, aerul, suspicios, trage cu ochiul pe gaura cheii. Mă udă până la piele, nu am curajul să mă acopăr cu vorbe, o dorință de fulgere se agață de stele, un tunet nebun bate cu vântul de tobe. Sunt ploaie și rouă … Mai mult Lăcomia ploii

De la război

Lăsase în urmă prăpădul și moartea, se întorcea acasă. Dintre cei cu care plecase din sat, obligați de ambițiile unor nebuni, nu mai era niciunul. Îi sfârtecase moartea, pe limbă de baionetă. Războaiele scot giulgiurile iadului la spălat, sângele se trage însă înapoi, în rana pământului, putrezind, hrănind viermii. Lumea tremură la gândul morții, dar … Mai mult De la război

Cimitirele crucilor de noapte

Copacii își strâng armată la marginea drumului și-n aer își găsesc sfârșitul schije ce miros a tei, ciorile survolează cu gând de ploaie sufletul pământului, între mine și tine cadavrele orelor s-au înmulțit cu trei, ghiuleaua lunii cască, plictisită de propria amenințare, lumina descărnată scuipă sânge pe coji de nori, inima din mine își flutură … Mai mult Cimitirele crucilor de noapte

Vara mea

Grâul a-ncărunțit și-și caută locul de veci în pâine, arșița s-a molipsit de guturai, din cer cad lacrimile zilei de mâine, harbujii au înghițit asfințitul și acum le e rușine, vara mea se ține de mână cu tine. S-au supărat cocorii, au plecat fără să încerce un rămas bun, vântul bate pasul pe loc, ca … Mai mult Vara mea

Vai

Vai de cap și de picioare când pe gând le șade-o floare și din dreptul lor la soare mușcă cețurile-amare. Vai de pofte de căpșună ce-și pun ștreanguri de smântână, mor ținându-se de mână în oful dintre om și lună.

În orașul …

În orașul cu ploi imaginare nopțile cresc din semințe bizare, hrănite cu otravă din șoaptă de pește, stelele poartă doliu, soarele se bocește, cucuvelele sunt semn de bunăstare, vinul se coace în cireșele amare. În orașul în care orele joacă teatru iubirea își despică firul în patru.