Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVII

Despre drum nu mai știam dacă urca sau cobora. Mama se apucase probabil să frământe la colăcuți, noi scăpaserăm de circ, dar din absurdul închinătorilor la graficele meteo se născuse o invitație la teatru. I-aș fi spus mai degrabă incantație pentru că pe scenă fuseseră aburcate niște cutii negre, ca niște cazmale de pietrari lăsați … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVII