Cu greu am reușit să scap de zgomotul asurzitor scăpat de sub povara lui Ludwig, care bătea, fericit, unul de altul, două capace de tigaie. În fața taxiului se proptise unul din nebunii în khaki, desfăcut la prohab și cu mâinile în șolduri. Scotea limba la taximetrist. Pe vânătaia din frunte își lipise o imitație … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXI
Bani nemunciți pe ochi împietriți „Pe cine-așteaptă, gândul unde-i zboară?” „Nu te încrede-n fluturi, pricina lor e amară. De calmul mâinii care a crescut-o depind și secera și absolutul.” Fărădelegea de tăciune s-a lăsat curtată, Ea nu se-ntreabă, ea este cea așteptată. Meteahna sinuciderii împarte lumea între zi și noapte, din iarbă coroane imaculate ascund … Mai mult O țară ca o primăvară******
Pusesem deja opt lacăte la valiză, în Ucraina se fura și coaja de pe ou, și mă pregăteam să plec când a apărut camerista. -E plin de politicieni în fața hotelului, avionul are întârziere. -Ce politicieni? -De la vest, că ăia de la est au treabă pe la casele lor. Ăștia de veniră și-au redus … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXX
Zilele treceau, iar mama le depăna ca pe un caier de lână. Îmi povestea despre fericiții, dar uneori și năpăstuiții ani ai copilăriei ei, despre război, despre școala din sat, despre internatul liceului de la oraș, istorii pe care le mai auzisem, de care uitase că le mai auzisem, dar care îmi mergeau la inimă. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXIX
Cum cei de la minister îmi îngăduiseră câteva săptămâni de concediu, iar eu în loc să mă întorc la București mă hotărâsem să le petrec cu mama, pe-acolo pe unde își scotea puii din bârlog dulcea apă a Sucevei, nu-mi rămânea decât să le caut șoferiței, Margaretei și autobuzului adăpost pe lângă o biserică. Confreriile … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVIII
A fost odată ca acum vreo jumătate de sută, pe când Țața Floare era fată mare și puricele se lăuda cu drepte ocale, dar pe sub nasuri de burjui deschidea fabrici de șlefuit acadele. Fiecare sat, că nu se vorbea de sit sau de saituri, avea câte un paznic. Și atunci, ca și acum, munca … Mai mult O poveste cu un hoț de sârmă
Despre drum nu mai știam dacă urca sau cobora. Mama se apucase probabil să frământe la colăcuți, noi scăpaserăm de circ, dar din absurdul închinătorilor la graficele meteo se născuse o invitație la teatru. I-aș fi spus mai degrabă incantație pentru că pe scenă fuseseră aburcate niște cutii negre, ca niște cazmale de pietrari lăsați … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVII
Dezbrăcarea de aripi Am văzut pene cu liniile vieții lipsite de semne de carte, am văzut copaci cu brațele căzute în moarte, am văzut Cuvânt tipărit pe apă, am văzut tăceri din care doar fulgerul se mai adapă. Și din toate vedeniile blestemate să fie, n-am văzut niciun alt ochi lămurit de vecie. Mă întrebi … Mai mult O țară ca o primăvară *****
În timp ce șoferița căuta un loc în care să înnoptăm, eu croșetam niște gânduri, pe cât de inutile, pe atât surprinzătoare. Se pregătea să parcheze la marginea unui sat, sub obrocul unei păduri de fagi, când l-am văzut șchiopătând, sătul de asfalt, măsurând șanțul. Cel mai abătut lup din lume, acuzat de domnul Coșbuc … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVI
În ceasul al doisprezecelea din an, când necuvântul umblă pe cuțite, furtuna, scăpată din frâu, îngroapă în ocean suspinul descărnat din piept de valuri amorțite. Luna brodează cimilituri pe înconjur, pereții lumii înfloresc în așteptare, Lumina se dăruiește pe sine împrejur, dusă pe gânduri, frica își cere dreptul la uitare. O pleoapă se ridică, un … Mai mult Ochi de năvod
Lumină de ținut minte 