Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXVI
În fața autobuzului se oprise un moș pe care vremurile nu-l ocoliseră, ci îi dăduseră, de-a valma, peste cap. Știrb, îmbrăcat ca de o cinzeacă la Bobâlna, cu o șapcă americană trasă pe-un ochi. Între degete ținea o țigară, care se scutura câte puțin la fiecare tremur de mână. Șoferița i-a smuls țigara, a dat…
Cricul de electricitate
Maestrul trăia doar din muzică, datoriile lăsaseră cuferele goale; de frica portăreilor, m-a închis într-o vioară, dar eu nu eram muzică, nu din aceea care putea fi scoasă la vânzare. A dat cu vioara de pământ, iar din așchii m-a ridicat poetul, dar poezia se lăsa așteptată, iar poetul, de frica portăreilor, a apelat la…
Din apă m-am născut și-n apă mă voi întoarce
Poezie care se răzvrătește împotriva ideii de apometru M-am trezit un pic mai târziu, apoasele nu știu nici ele când le sună ceasul, alunecam deja pe o cale de sticlă, cu ochii pironiți pe starea de fapt a omului: lucruri frumoase, lucruri de trebuință, strânse în juru-i, ocrotitoare. Așa le vede omul, noi nu le…
O țară ca o primăvară **********
Măcinatul în sec al umbrelor Pe fiecare drum cu dinți de piatră a crescut o gară, din cea cu nervii zdruncinați de țipătul de abur și căneală, de câte ori un impiegat își căuta, în van, zădărnicia, locomotivele îndoliate îi jeleau trocul ratat cu veșnicia. Vagoanele-și scrâșneau reumatismul de plecare pe șinele lungite-n fața dorului…
Ceva nu a mers bine. Te rog reîncarcă pagina și/sau încearcă din nou.
Ai conținutul nou livrat direct în emailuri.
Lumină de ținut minte 