BLOG

O țară ca o primăvară **********

Măcinatul în sec al umbrelor Pe fiecare drum cu dinți de piatră a crescut o gară, din cea cu nervii zdruncinați de țipătul de abur și căneală, de câte ori un impiegat își căuta, în van, zădărnicia, locomotivele îndoliate îi jeleau trocul ratat cu veșnicia. Vagoanele-și scrâșneau reumatismul de plecare pe șinele lungite-n fața dorului…

Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXV

M-am trezit într-un zgomot infernal de pocnitori și artificii șuierătoare pe la tâmplelele norilor. Mulți încă mai dormeau, printre dărâmături, deși le spusesem să înlocuiască prafurile de adormit cu săculeți de lavandă. A urmat o clipoceală hotărâtă, peria nu suporta nevricalele. Șoferița spăla autobuzul, prăfuit de impostorii lăsați fără țară. Nervoasă, era în stare să…

Predispoziție

În fiecare seară, la lumina dar din dar a lunii, pe când lupii își ascut dinții de coapsele copacilor fii de meșteșugari, Asociația bărbaților frumoși trimite câte un exponat în fața casei, pentru recitare de poezii și ritualuri de despărțiri ale trandafirilor de traumele spinilor crescuți în orfelinatele firii. Fiecare duce cu sine aceeași umbră,…

Uscăciunea minutului de neatenție

Te-ai rușinat de rugăciune, dar mă tot îndrugi, iar limba ți se-nșală în fiece silabă, s-a cheltuit iertarea pe unde vrei s-ajungi, n-ai nici pantofi, dar te semnezi în grabă. E-nchisă ușa țării, iar la drumul mare plâng cerșetorii priponiți de un catarg de os, din penitența tăcerii juratul plătește trotuare, din sare sculptorul a…

Ceva nu a mers bine. Te rog reîncarcă pagina și/sau încearcă din nou.

Ai conținutul nou livrat direct în emailuri.