Tot o apă și-un pământ

Un drum plecat de la Roma, dus cu stângăcie înspre muntele pe care fuseseră în stare să-l vadă doar niște sfinți părinți desculți, rămași fără pâine, a oprit să-și tragă sufletul într-un sat de câmpie, cu case mai în putere decât nevolniciile de pe firul apei. Satului îi zicea Bogata și fusese odată o adunătură … Mai mult Tot o apă și-un pământ

Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVII

Despre drum nu mai știam dacă urca sau cobora. Mama se apucase probabil să frământe la colăcuți, noi scăpaserăm de circ, dar din absurdul închinătorilor la graficele meteo se născuse o invitație la teatru. I-aș fi spus mai degrabă incantație pentru că pe scenă fuseseră aburcate niște cutii negre, ca niște cazmale de pietrari lăsați … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVII

De ieri

Caii nopții, cai de galop și furtună, alungă nedreptatea din grajduri de săptămână, nechează imn păcii pe străzi de ani obosiți, în întuneric, sfaturi de stele pun lumină pe minți, trupurile se vindecă de anxietăți și durere, visele țin la trap binevoitoare himere, răul de ieri se oferă să ajute mersul spre bine, înțelepții împart … Mai mult De ieri

Ploaia bunei cuviințe

August și-a scos câteva zile la plimbare, cerul s-a pisicit, un lătrat din vecini a fost uitat fără mâncare, din toamnă se aude chiot de sănătate, din struguri, crizantemele se strâng rușinate în propriii muguri, soarele s-a apucat de îndeplinit dorințe, clarul oceanului a scos la mal plasticul din semințe, e pace pe gândul Universului … Mai mult Ploaia bunei cuviințe