Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXIX

Zilele treceau, iar mama le depăna ca pe un caier de lână. Îmi povestea despre fericiții, dar uneori și năpăstuiții ani ai copilăriei ei, despre război, despre școala din sat, despre internatul liceului de la oraș, istorii pe care le mai auzisem, de care uitase că le mai auzisem, dar care îmi mergeau la inimă. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXIX

A cui grijanie, mă?

Când am deschis ochii, m-am holbat în ai morții … galbeni, trași de păr din căngile pielii, fără lacrimi, uscați ca scaieții; duhnea a sânge și a puroaie, când mă uitai mai de leac, îmi dădui seama că era Culiță, calfa potcovarului, și peste el Vasile, cu clopul strâns între dinți. Moartea se așezase pe … Mai mult A cui grijanie, mă?