În fața autobuzului se oprise un moș pe care vremurile nu-l ocoliseră, ci îi dăduseră, de-a valma, peste cap. Știrb, îmbrăcat ca de o cinzeacă la Bobâlna, cu o șapcă americană trasă pe-un ochi. Între degete ținea o țigară, care se scutura câte puțin la fiecare tremur de mână. Șoferița i-a smuls țigara, a dat … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXVI
Poezie care se răzvrătește împotriva ideii de apometru M-am trezit un pic mai târziu, apoasele nu știu nici ele când le sună ceasul, alunecam deja pe o cale de sticlă, cu ochii pironiți pe starea de fapt a omului: lucruri frumoase, lucruri de trebuință, strânse în juru-i, ocrotitoare. Așa le vede omul, noi nu le … Mai mult Din apă m-am născut și-n apă mă voi întoarce
Cuvintele acelea pe care le-am pus în cutia de tablă, părăsită pe raftul ultimului magazin de vechituri, să nu mi le mai trimiți, să nu se mai arate, să le rupi în bucățele și din ele să crească numai aluat de cercei împărătești, gravați cu semne de vreme bună, filigranată. Înainte de ele a fost … Mai mult Dumnezeiasca mea întâmplare
Zilele treceau, iar mama le depăna ca pe un caier de lână. Îmi povestea despre fericiții, dar uneori și năpăstuiții ani ai copilăriei ei, despre război, despre școala din sat, despre internatul liceului de la oraș, istorii pe care le mai auzisem, de care uitase că le mai auzisem, dar care îmi mergeau la inimă. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXIX
Când am deschis ochii, m-am holbat în ai morții … galbeni, trași de păr din căngile pielii, fără lacrimi, uscați ca scaieții; duhnea a sânge și a puroaie, când mă uitai mai de leac, îmi dădui seama că era Culiță, calfa potcovarului, și peste el Vasile, cu clopul strâns între dinți. Moartea se așezase pe … Mai mult A cui grijanie, mă?
Lumină de ținut minte 