Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXV

M-am trezit într-un zgomot infernal de pocnitori și artificii șuierătoare pe la tâmplelele norilor. Mulți încă mai dormeau, printre dărâmături, deși le spusesem să înlocuiască prafurile de adormit cu săculeți de lavandă. A urmat o clipoceală hotărâtă, peria nu suporta nevricalele. Șoferița spăla autobuzul, prăfuit de impostorii lăsați fără țară. Nervoasă, era în stare să … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXV

Predispoziție

În fiecare seară, la lumina dar din dar a lunii, pe când lupii își ascut dinții de coapsele copacilor fii de meșteșugari, Asociația bărbaților frumoși trimite câte un exponat în fața casei, pentru recitare de poezii și ritualuri de despărțiri ale trandafirilor de traumele spinilor crescuți în orfelinatele firii. Fiecare duce cu sine aceeași umbră, … Mai mult Predispoziție

O poveste cu un trac

În fiecare an, pe când zăpezile se instalau confortabil în curțile oamenilor, tata cumpăra bilete la operă. Îl sărbătoream pe bunicul. Bunicul nu era de găsit, iar la ieșire murmuram aceleași cuvinte: -Nici măcar pe-aproape. În anul acela ziua s-a bucurat de puțin soare, vrăbiile și-au scos familiile la o plimbare prin parc, reproșând ciorilor … Mai mult O poveste cu un trac

Poet cu strângeri de mână în cui

Pledau pentru mozartiene acorduri de pace tufănele, dar bruma de-nțeles a toamnei căzuse în impas, purtat de gânduri, potcovarul cerșea glas de inele, să nu-ți faci lumânare din mușcătura câinilor de pripas! Poetul n-a-ndrăznit să-și strige comparația la poartă, s-a tras pe-o margine de gard, umbrar de ceas, și-a strâns la piept toți pașii căutători … Mai mult Poet cu strângeri de mână în cui

La famiglia

Când te măriți îți iei și familia cu tine. Până te măriți, te caută de adevăr, cu lumânarea în mână, nu sfinții, ci părinții. Poate de aceea, în povești, și Cenușăreasa și Albă ca Zăpada sunt orfane, cu neamuri de împrumut, trecute la balast. Dar de ce să dai avantaj prințului? Povestea mea vine cu … Mai mult La famiglia