(https://www.zastavki.com/rus/Nature/Rivers_and_lakes/wallpaper-43328.htm)
O cale ducea pe umeri un drum
și nu-i era greu, și nu-i era nimeni,
iar drumul suspina că-și pierduse degetele
și nu mai putea scurma în praf.
Drumul și-ar fi împachetat la plecare
până și muzica gândurilor,
dar calea ținuse de cuvânt
să se înțeleagă cu șopotitul de apă.
Când calea îi vorbea apei,
apa se vălurea în pur și în ființă,
și dulci erau temenelele florilor câmpului,
căci ele înțelegeau chinul de cale
ce-și duce drumul în spate.
Cale singură, neumblată și umblătoare,
fără umbre pârjolite de arșiță.
Drumul însă căuta să privească
la cai și căruțe, la fumuri și fiare,
neșovăind.
O cale scuturată de pulbere
ducea în spate un drum cu răni de plumb.
Spre cer. Din senin.
Lumină de ținut minte 