(foto de pe 7-themes.com)
O, Doamne, împărțim o gură a veșniciei,
rostuită într-un bob de grâu.
Legănel mi-ai făcut dintr-o coajă de nucă,
iar primii pași mi i-ai potrivit pe o picătură de apă.
Fiind făcuți din aceeași suflare,
nu ai avut de unde să-mi dai mai multă iubire,
a trebuit să mă milogesc de oameni.
Și pentru mine, și pentru tine,
și pentru toți neiubiții cărora le-au crescut palme de zăpadă
pe care, sărutându-le,
le-ai făcut lacrimă de singurătate în ceresc.
Lumină de ținut minte 