Domnului Freud, de la o nepoată.
Azi-noapte un vis a căzut din copac,
pentru cealaltă emisferă s-ar putea
să fi fost prea devreme,
hărmălaia a trezit visele florilor
din primăvărat,
lipsa de avertisment a lăsat
printre ramuri o senzație de utopie.
„Șșșhî …”, au șoptit niște lăcrămioare
domnișoare bătrâne,
păpădiile nu făcuseră încă ochi.
„Liniște!”, a strigat tuturor un fir de mărar,
imigrant de două generații,
venit tocmai din țara tomatelor
fără drept de a folosi rujul de buze.
Un cireș tânăr, aspirant la doctorat,
a atras atenția asupra primejdiei
de a găzdui un cucui,
sugerând trandafirilor să încropească, din parfum,
un anestezic de bună purtare,
iar din moțul vecinelor pansamente de nu-mă-uita.
Azi-noapte un vis a căzut din copac,
tocmai când bufnița,
care fusese plătită să aibă grijă de copii,
se lăsase amăgită de niște piruete
care făcuseră carieră în televiziune
cu niște exerciții de dezmorțire a gâtlejului.
Într-un alt loc de pe Pământ,
atât de multe vise au căzut din copac
încât domnul Magritte a fost nevoit
să le considere newtoniene
lipsa de modestie și dezinteresul.
Lumină de ținut minte 