Dacă aș îndrăzni o clasificare a șoaptelor,
aș spune că cele mai inventive sunt cele
ce recomandă mersul pe jos,
cele mai obraznice sunt crizele de nervi
ale insomniilor,
iar cele mai puțin cooperante
sunt cele melomane,
interesate doar de căsătorii din interes
cu sufragerii cu pian și orgă de vânt în cerdac.
Cele mai drăgăstoase șoapte
sunt cele care se cațără pe gândul nostru
din cărți,
deși unele, amatoare de intrigi,
trăiesc doar pentru a ne da fiori
pe șira spinării.
Singurele șoapte care
își dreg glasul după al meu
sunt cele care îmi aduc aminte
că prima mea notă la matematică
a fost un zece;
aceste șoapte le fac pe toate celelalte
să-și dea ochii peste cap
și să-și dea coate.
Lumină de ținut minte 