Ochii

(Foto de pe gusturisanatoase.ro)

Ochii mei ca două magnolii,

Dor de frunză, șoaptă pierdută de om,

Fără zbor și dușmănii de molii,

Seamănă cer între floare și pom.

Ochii mei ca două caise,

Dulce pârg fără aur de dat,

Ascund în sâmburi dorinți interzise,

Din iubire nu muști ca din păcat.

Ochii mei ca două boabe de struguri,

Lacrimi de vie uitată-n ierbar,

Curg pe patul așternut între pluguri,

Grâul știe să aștepte, omul n-are habar.

Ochii mei cuvânt alb de ninsoare,

Cea mai blândă din câte s-au pomenit,

Te-au văzut ascunzând în culoare

Răul ce te-a prins de picior și-ai icnit.