Te-ai rușinat de rugăciune, dar mă tot îndrugi,
iar limba ți se-nșală în fiece silabă,
s-a cheltuit iertarea pe unde vrei s-ajungi,
n-ai nici pantofi, dar te semnezi în grabă.
E-nchisă ușa țării, iar la drumul mare
plâng cerșetorii priponiți de un catarg de os,
din penitența tăcerii juratul plătește trotuare,
din sare sculptorul a dăltuit ușa din dos.
De te prefaci că ai uitat ce-ai dat, crudă scăpare
e liberarea de sub relativitatea capului de struț,
când ceru-și pune albitura zăpezii la păstrare,
găvanele au parte doar de ultimul bănuț.
Nu-ți arvuni destinul pe comori de căpătat,
cântarul morții dublează gramajul clipelor de desfrânare,
solariile aroganței te-au supraestimat,
balastului din suflet îi e refuzat dreptul la evadare.
Lumină de ținut minte 