Ochii mei ca două magnolii, Dor de frunză, șoaptă pierdută de om, Fără zbor și dușmănii de molii, Seamănă cer între floare și pom. Ochii mei ca două caise, Dulce pârg fără aur de dat, Ascund în sâmburi dorinți interzise, Din iubire nu muști ca din păcat. Ochii mei ca două boabe de struguri, Lacrimi … Mai mult Ochii
Vara trecută s-au purtat rochiile cu volane. Mi-am cumpărat una foarte simplă. Sunt mai plinuță, nu cred că mă avantaja. E drept că ascundea ceva rotunjimi datorate dietei necorespunzătoare, că de cele menționate de poeți nu mai pot vorbi decât în vers liber. În același timp îmi creștea volumul geometric, formula îmbunătățită fiind susținută cu … Mai mult Tac-too
Toate cadourile pe care mi le-a făcut bunicul, atât cât ne-am avut unul pe celălalt, au însemnat ceva. Bunicul nu alegea cărți sau acuarele la întâmplare, era un admirator al artelor și era convins că într-o zi voi înțelege tot ce nu ar mai fi apucat să-mi spună. Cu cântatul nu prea a avut noroc, … Mai mult Salve Regina
Am dormit cu de-a rândul, locul în care Dumnezeu sădise încrederea lumii devenise cel mai de neîncredere loc de pe planetă. Șoferița nu se dusese la culcare până nu omorâse toate muștele. De o parte erau sărăcie și ruine, de cealaltă parte unitate militară. Zorile nu îndrăzniseră să ardă, o lumină alburie pluti, pentru o … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXIV
De la București am primit o scrisoare cu apostilă, cum că fusesem transferată de la Ministerul Sănătății la Ministerul Învățăturii de Minte. Rapoartele, deși publicate pe la edituri obscure, făcuseră din tratamente o afacere sănătoasă. Drepturile de autor fuseseră cedate naturiștilor. Șoferița nu-și luase concediu de vreo doisprezece ani, așa că a ocolit fabricile de … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXIII
Scriitorii nu-și pot struni penițele; uneori își atârnă stilourile de gât, așteptând să le picure cerneală din cer. Eu pot să scriu și cu apă de ploaie. Scriitorii se pot tăia la mână cu propriile penițe, încercând să verifice dacă temperatura le e propice unor povestiri sănătoase, zdravene, care să nu se lase copleșite de … Mai mult Geneza
Un drum plecat de la Roma, dus cu stângăcie înspre muntele pe care fuseseră în stare să-l vadă doar niște sfinți părinți desculți, rămași fără pâine, a oprit să-și tragă sufletul într-un sat de câmpie, cu case mai în putere decât nevolniciile de pe firul apei. Satului îi zicea Bogata și fusese odată o adunătură … Mai mult Tot o apă și-un pământ
Când degetul de gheață s-a întors în vinele de frunză, clinchetul de argint a lunecat pe partea de pământ ursuză, iarba a prins în brațe luna nouă, un diamant s-a șlefuit din rouă. O floare-n patru gânduri s-a întrecut pe sine, totul e bine când se termină cu bine. Din lumea veche doar grâul a … Mai mult O țară ca o primăvară *******
Se purtau de parcă ar fi fost primii îndrăgostiți de pe Pământ. Dumnezeu le-a dăruit o fetiță. Bella. Chiar de la mersul de-a bușilea toate creaturile, mici și mari, o urmau. Păsările cerului au inventat pentru ea cântece de leagăn. Apoi mama a dat naștere unui băiat. Copiii au crescut împreună și totuși la ani-lumină … Mai mult Bella, o poveste cu final neașteptat
Șoferița se pregătea să pună autobuzul în mișcare când au început să apară din toate părțile: cetățeni în costume de camuflaj ducând în spate scaune pliante. S-au așezat în așteptare. Niște glisaje trase de cai mascați au împins de o parte și de alta a mulțimii două statui ale aceluiași înger, rămas fără pene și … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXII
Lumină de ținut minte 