A fost odată ca acum vreo jumătate de sută, pe când Țața Floare era fată mare și puricele se lăuda cu drepte ocale, dar pe sub nasuri de burjui deschidea fabrici de șlefuit acadele. Fiecare sat, că nu se vorbea de sit sau de saituri, avea câte un paznic. Și atunci, ca și acum, munca … Mai mult O poveste cu un hoț de sârmă
Despre drum nu mai știam dacă urca sau cobora. Mama se apucase probabil să frământe la colăcuți, noi scăpaserăm de circ, dar din absurdul închinătorilor la graficele meteo se născuse o invitație la teatru. I-aș fi spus mai degrabă incantație pentru că pe scenă fuseseră aburcate niște cutii negre, ca niște cazmale de pietrari lăsați … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVII
Dezbrăcarea de aripi Am văzut pene cu liniile vieții lipsite de semne de carte, am văzut copaci cu brațele căzute în moarte, am văzut Cuvânt tipărit pe apă, am văzut tăceri din care doar fulgerul se mai adapă. Și din toate vedeniile blestemate să fie, n-am văzut niciun alt ochi lămurit de vecie. Mă întrebi … Mai mult O țară ca o primăvară *****
În timp ce șoferița căuta un loc în care să înnoptăm, eu croșetam niște gânduri, pe cât de inutile, pe atât surprinzătoare. Se pregătea să parcheze la marginea unui sat, sub obrocul unei păduri de fagi, când l-am văzut șchiopătând, sătul de asfalt, măsurând șanțul. Cel mai abătut lup din lume, acuzat de domnul Coșbuc … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVI
În ceasul al doisprezecelea din an, când necuvântul umblă pe cuțite, furtuna, scăpată din frâu, îngroapă în ocean suspinul descărnat din piept de valuri amorțite. Luna brodează cimilituri pe înconjur, pereții lumii înfloresc în așteptare, Lumina se dăruiește pe sine împrejur, dusă pe gânduri, frica își cere dreptul la uitare. O pleoapă se ridică, un … Mai mult Ochi de năvod
Iară tu, cititorule, pentru că nu ai altceva mai bun de făcut, ai să te întrebi și ai să vrei să mă întrebi: de ce dintr-o bucătărie atât de bogată și atât de hotărâtă să te facă să uiți de băutură am ales să-mi pierd timpul tot cu un borș? Pe vremea copilăriei mele nu … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXV
Dacă aș îndrăzni o clasificare a șoaptelor, aș spune că cele mai inventive sunt cele ce recomandă mersul pe jos, cele mai obraznice sunt crizele de nervi ale insomniilor, iar cele mai puțin cooperante sunt cele melomane, interesate doar de căsătorii din interes cu sufragerii cu pian și orgă de vânt în cerdac. Cele mai … Mai mult Academia șoaptelor
Domnului Freud, de la o nepoată. Azi-noapte un vis a căzut din copac, pentru cealaltă emisferă s-ar putea să fi fost prea devreme, hărmălaia a trezit visele florilor din primăvărat, lipsa de avertisment a lăsat printre ramuri o senzație de utopie. „Șșșhî …”, au șoptit niște lăcrămioare domnișoare bătrâne, păpădiile nu făcuseră încă … Mai mult Răstălmăciri din cartea viselor
Profesorul se lupta cu zadarul ca să adoarmă, răsucindu-se de pe o parte pe alta, suspinând. Șoferița se apropie de el cu o cană de ceai ținut la cald, în care picurase un strop de miere. -Care vă este numele? Curios lucru, până atunci nu dădusem atenție lipsei de apelativ. Părea de-al casei, sau de-al … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXIV
(Foto: christnow.com) Călcând mărunt, de parcă din aer s-ar fi răsturnat un gând cărunt căzut pe rigla timpului rămas nemăsurat, adus un pic de spate, împins parcă de-o boare, tot amânat de-un poate, ce-i cearcă și răbdarea, și lipsa de splendoare, pășește plănuindu-și tainul pe trei zile iscat dintr-un borcan cu miere și-un snop de … Mai mult Domnul învățător
Lumină de ținut minte 