În ceasul al doisprezecelea din an, când necuvântul umblă pe cuțite, furtuna, scăpată din frâu, îngroapă în ocean suspinul descărnat din piept de valuri amorțite. Luna brodează cimilituri pe înconjur, pereții lumii înfloresc în așteptare, Lumina se dăruiește pe sine împrejur, dusă pe gânduri, frica își cere dreptul la uitare. O pleoapă se ridică, un … Mai mult Ochi de năvod
Iară tu, cititorule, pentru că nu ai altceva mai bun de făcut, ai să te întrebi și ai să vrei să mă întrebi: de ce dintr-o bucătărie atât de bogată și atât de hotărâtă să te facă să uiți de băutură am ales să-mi pierd timpul tot cu un borș? Pe vremea copilăriei mele nu … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXV
Dacă aș îndrăzni o clasificare a șoaptelor, aș spune că cele mai inventive sunt cele ce recomandă mersul pe jos, cele mai obraznice sunt crizele de nervi ale insomniilor, iar cele mai puțin cooperante sunt cele melomane, interesate doar de căsătorii din interes cu sufragerii cu pian și orgă de vânt în cerdac. Cele mai … Mai mult Academia șoaptelor
Domnului Freud, de la o nepoată. Azi-noapte un vis a căzut din copac, pentru cealaltă emisferă s-ar putea să fi fost prea devreme, hărmălaia a trezit visele florilor din primăvărat, lipsa de avertisment a lăsat printre ramuri o senzație de utopie. „Șșșhî …”, au șoptit niște lăcrămioare domnișoare bătrâne, păpădiile nu făcuseră încă … Mai mult Răstălmăciri din cartea viselor
Profesorul se lupta cu zadarul ca să adoarmă, răsucindu-se de pe o parte pe alta, suspinând. Șoferița se apropie de el cu o cană de ceai ținut la cald, în care picurase un strop de miere. -Care vă este numele? Curios lucru, până atunci nu dădusem atenție lipsei de apelativ. Părea de-al casei, sau de-al … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXIV
(Foto: christnow.com) Călcând mărunt, de parcă din aer s-ar fi răsturnat un gând cărunt căzut pe rigla timpului rămas nemăsurat, adus un pic de spate, împins parcă de-o boare, tot amânat de-un poate, ce-i cearcă și răbdarea, și lipsa de splendoare, pășește plănuindu-și tainul pe trei zile iscat dintr-un borcan cu miere și-un snop de … Mai mult Domnul învățător
Când am deschis ochii, m-am holbat în ai morții … galbeni, trași de păr din căngile pielii, fără lacrimi, uscați ca scaieții; duhnea a sânge și a puroaie, când mă uitai mai de leac, îmi dădui seama că era Culiță, calfa potcovarului, și peste el Vasile, cu clopul strâns între dinți. Moartea se așezase pe … Mai mult A cui grijanie, mă?
(Imagine preluată de pe turkishculture.blogspot.com) Bătrânul cărturar a adormit cu ultimul cuvânt prelins pe barba scurtă. Trezit brusc din somn, soarele avu nevoie de câteva clipe ca să se dezmeticească și să-și tragă înapoi hangerul, la cingătoare. Șoferița i-a făcut patul autobuzului pe dreapta. Cu fața acoperită de o frunză de castan, luna căuta prin … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXIII
(foto de pe 7-themes.com) O, Doamne, împărțim o gură a veșniciei, rostuită într-un bob de grâu. Legănel mi-ai făcut dintr-o coajă de nucă, iar primii pași mi i-ai potrivit pe o picătură de apă. Fiind făcuți din aceeași suflare, nu ai avut de unde să-mi dai mai multă iubire, a trebuit să mă milogesc de … Mai mult O, Doamne
(foto de pe lmar2012b.blogspot.com) Înflorit-a? Înflorit! Cruce albă-n strop de ploaie, zbor de clopot prăvălit, vorbe îngânând șiroaie. Înflorit-a? Înflorit! Lepădând gândul de-oraș pe strai verde împădurit, s-a rugat la Dumnezeu, dintre pomi, un gât golaș. Înflorit-am, Doamne, eu, dintre toți cel mai sărac, fără bani în portmoneu, nici de pleduri, nici de frac? Vântu-l … Mai mult De primăvară
Lumină de ținut minte 