Mă pregăteam să dau noroc cu Turnul Eiffel, când m-a sunat mama, dacă puteam să mă duc să ridic o găleată cu miere de la Pașcani. Găleata era plătită de vreo doi ani, dar mama aștepta la zaharisit. Nu știu ce i-a venit lui nea Burcea Plafar, care se ocupa de stupi, de m-a invitat … Mai mult În calitatea mea de ienibahar
Cuvintele acelea pe care le-am pus în cutia de tablă, părăsită pe raftul ultimului magazin de vechituri, să nu mi le mai trimiți, să nu se mai arate, să le rupi în bucățele și din ele să crească numai aluat de cercei împărătești, gravați cu semne de vreme bună, filigranată. Înainte de ele a fost … Mai mult Dumnezeiasca mea întâmplare
Pledau pentru mozartiene acorduri de pace tufănele, dar bruma de-nțeles a toamnei căzuse în impas, purtat de gânduri, potcovarul cerșea glas de inele, să nu-ți faci lumânare din mușcătura câinilor de pripas! Poetul n-a-ndrăznit să-și strige comparația la poartă, s-a tras pe-o margine de gard, umbrar de ceas, și-a strâns la piept toți pașii căutători … Mai mult Poet cu strângeri de mână în cui
Limba de foc a clopotului de apă Printre frunze, arătări cu nod pe cap caută note patriotarde, îmbrăcămintea atinsă de toamnă a prunului plânge și arde, păsările au lăsat în urmă culcușul de văduvie, strugurele lasă pe palmă cercuri blânde de apă vie. Cel căruia i se închină zăpezile cernute din stele poartă pe umeri … Mai mult O țară ca o primăvară *********
Slalom printre bulgării de foc Acela e orașul pe care nu l-am iubit niciodată, cu mâini izgonite din cenușa de vânt spulberată. O, câte lemne de cruce vor mai fi o povară până când focul, ce obosește pe rămășița-i amară, va stinge, pe limbă, dorul de apă, cu singura rugă ce din ceruri se-adapă? Cine … Mai mult O țară ca o primăvară ********
Când te măriți îți iei și familia cu tine. Până te măriți, te caută de adevăr, cu lumânarea în mână, nu sfinții, ci părinții. Poate de aceea, în povești, și Cenușăreasa și Albă ca Zăpada sunt orfane, cu neamuri de împrumut, trecute la balast. Dar de ce să dai avantaj prințului? Povestea mea vine cu … Mai mult La famiglia
Am iubit o floare și floarea s-a răsărit și s-a apus, cu mine și împotriva mea, și n-am putut să egalez o dragoste atât de mare. * Am iubit un om, și el s-a ridicat împotriva mea; știu că de acolo va cădea, dar dragostea s-a subțiat până nu a mai rămas decât o scară … Mai mult Am iubit
În anii aceia, ușori precum floarea de nufăr, când lumina mă mângâia pe obraz, iar gândurile se-așterneau cuminți în cufăr, tata mi-a zidit o fântână îmbrăcată în piatră albă, cu brațe de lemn, rugătoare de leacuri din apă. Pașii ne-au dus înspre alte margini de lume, am uitat de nevoi, durerii i-am dat un alt … Mai mult Fântâna vieții
„Care e rostul tău?”, m-a întrebat țărâna ce îmi îndruma pașii; m-am căutat de rădăcini, dar tălpile se ridicau ușoare, fără să fie recunoscute la întoarcere de lutul îndoit cu apă, în care doar semințele de neam vegetal își găsesc culcuș. * „Care e rostul tău?”, m-a întrebat un petec din tăriile cerului, dar … Mai mult În locul meu
Lâng-o salcie pitică, fugită-n acte de la mal, ședeau un mort și-un dop de sticlă, chiar dacă nu-ș ce semnifică, și se-ntrebau de ce se strică meiul pe gâsca a peltică, când păru-n cap i se ridică lui cu sprânceana arcuită, zvârlit de cal. A ruginit cheia franceză, un caz de pumn luat în freză, … Mai mult Beckettiene așteptări prăjite
Lumină de ținut minte 