Te-ai rușinat de rugăciune, dar mă tot îndrugi, iar limba ți se-nșală în fiece silabă, s-a cheltuit iertarea pe unde vrei s-ajungi, n-ai nici pantofi, dar te semnezi în grabă. E-nchisă ușa țării, iar la drumul mare plâng cerșetorii priponiți de un catarg de os, din penitența tăcerii juratul plătește trotuare, din sare sculptorul a … Mai mult Uscăciunea minutului de neatenție
În fiecare an, pe când zăpezile se instalau confortabil în curțile oamenilor, tata cumpăra bilete la operă. Îl sărbătoream pe bunicul. Bunicul nu era de găsit, iar la ieșire murmuram aceleași cuvinte: -Nici măcar pe-aproape. În anul acela ziua s-a bucurat de puțin soare, vrăbiile și-au scos familiile la o plimbare prin parc, reproșând ciorilor … Mai mult O poveste cu un trac
Mă pregăteam să dau noroc cu Turnul Eiffel, când m-a sunat mama, dacă puteam să mă duc să ridic o găleată cu miere de la Pașcani. Găleata era plătită de vreo doi ani, dar mama aștepta la zaharisit. Nu știu ce i-a venit lui nea Burcea Plafar, care se ocupa de stupi, de m-a invitat … Mai mult În calitatea mea de ienibahar
Cuvintele acelea pe care le-am pus în cutia de tablă, părăsită pe raftul ultimului magazin de vechituri, să nu mi le mai trimiți, să nu se mai arate, să le rupi în bucățele și din ele să crească numai aluat de cercei împărătești, gravați cu semne de vreme bună, filigranată. Înainte de ele a fost … Mai mult Dumnezeiasca mea întâmplare
Pledau pentru mozartiene acorduri de pace tufănele, dar bruma de-nțeles a toamnei căzuse în impas, purtat de gânduri, potcovarul cerșea glas de inele, să nu-ți faci lumânare din mușcătura câinilor de pripas! Poetul n-a-ndrăznit să-și strige comparația la poartă, s-a tras pe-o margine de gard, umbrar de ceas, și-a strâns la piept toți pașii căutători … Mai mult Poet cu strângeri de mână în cui
Limba de foc a clopotului de apă Printre frunze, arătări cu nod pe cap caută note patriotarde, îmbrăcămintea atinsă de toamnă a prunului plânge și arde, păsările au lăsat în urmă culcușul de văduvie, strugurele lasă pe palmă cercuri blânde de apă vie. Cel căruia i se închină zăpezile cernute din stele poartă pe umeri … Mai mult O țară ca o primăvară *********
Slalom printre bulgării de foc Acela e orașul pe care nu l-am iubit niciodată, cu mâini izgonite din cenușa de vânt spulberată. O, câte lemne de cruce vor mai fi o povară până când focul, ce obosește pe rămășița-i amară, va stinge, pe limbă, dorul de apă, cu singura rugă ce din ceruri se-adapă? Cine … Mai mult O țară ca o primăvară ********
Când te măriți îți iei și familia cu tine. Până te măriți, te caută de adevăr, cu lumânarea în mână, nu sfinții, ci părinții. Poate de aceea, în povești, și Cenușăreasa și Albă ca Zăpada sunt orfane, cu neamuri de împrumut, trecute la balast. Dar de ce să dai avantaj prințului? Povestea mea vine cu … Mai mult La famiglia
Am iubit o floare și floarea s-a răsărit și s-a apus, cu mine și împotriva mea, și n-am putut să egalez o dragoste atât de mare. * Am iubit un om, și el s-a ridicat împotriva mea; știu că de acolo va cădea, dar dragostea s-a subțiat până nu a mai rămas decât o scară … Mai mult Am iubit
În anii aceia, ușori precum floarea de nufăr, când lumina mă mângâia pe obraz, iar gândurile se-așterneau cuminți în cufăr, tata mi-a zidit o fântână îmbrăcată în piatră albă, cu brațe de lemn, rugătoare de leacuri din apă. Pașii ne-au dus înspre alte margini de lume, am uitat de nevoi, durerii i-am dat un alt … Mai mult Fântâna vieții
Lumină de ținut minte 