De când s-au tras clopotele noului mileniu nu s-a mai văzut așa forfotă. Cei care-și purtau ochii pe bani și pe nume au fost primii care l-au văzut trecând cu viața după El. Săracii aveau capetele plecate, minunea i-a prins muncind, cu juguri grele atârnate de umeri. Iadul și purgatoriul și-au trimis sufletele să-l întâmpine. … Mai mult Ziua lui Dumnezeu

Bunica croșetează timp, mama îl amestecă în mâncarea de pe aragaz, tata îl ridică în acoperișuri și îl coboară pe scări, copiii îl reinventează în jocuri, numai scriitorii îl filtrează prin cuvinte, decantându-l în picături care-l reduc la transparență. Familiile se dezic de scriitorii de propriul sânge. Parte din ei se vând pe foi de … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine II

De câte ori să spun că nu-mi plac vocile? Le auzeam asudând, precum un ritm hodorogit de tobă africană. Vocile care îmbătrânesc muncind cinstit nu hărțuiesc muzicalitatea, li se cuvine. Ironia asimilată lasă urme pe față și mă rog de pod între urechi. Ușile noastre nu au casă, de când mă știu în slujba generalului … Mai mult Patologie

Mă prinde din urmă un pas de ninsoare unde ți-s ochii lăcrămuiți în soare, unde ți-s firave, înmuguritele gânduri? Învinuitele frunze se-atârnă de fluturi. Aud verde, cumplit, și mă naște magnolia de la gâtul oii ce paște tăcere; miei de lumină coboară în turme de zi senină.

Curge lumină din cer, întunericul își caută salvarea într-un ultim ungher, dar stropul de gheață i-a tăiat deja calea, oceanul i-a înlănțuit sub nisipuri chemarea. Curge dumnezeire din cer, adevărul îndepărtează pulberea de mister, vechi idolatrii își năruiesc visul de piatră, ploaia învinge îndărătnicia din pată.

Toate stelele aveau chef de vorbă. Dumnezeu căută puțină tăcere, cât să răsădească câteva fire noi de Viață. Strigătele de ajutor au izbucnit deodată și nu dădeau semn să se potolească. Dumnezeu se uită spre Pământ, intenționase să se odihnească un pic, dar oamenii nu se mai potoleau nici măcar duminica. Mai aruncă o privire … Mai mult Ce-ai furat de la Dumnezeu?

Ați văzut vreodată frunze zburând, precum păsările, precum îngerii fără viză de rezidență? Le-ați auzit susurându-și una alteia cuvinte mici, grăbite, de încurajare? Le-ați auzit zgribulind și maimuțărind vântul? Ați văzut vreodată frunze zburând, fără bilet, fără planuri de vacanță, căutând aeroporturi din ochi, interesate doar de oferte de apă plată, fie și înghețată? Ați … Mai mult Gând curat, de ploaie ruginită

Orașul s-a îndepărtat de sat până i s-a pierdut urma. Femeilor li s-a promis fericire, li s-a tăiat, la schimb, părul. Li s-au dat cărți. Ieftine. Cele scumpe erau păstrate în ediții speciale în bibliotecile dedicate celor aleși să plângă în public. Rugăciunile nu mai erau permise, bărbații se făceau de rușine în public, măscărind … Mai mult Aripi plânse de cuvânt

A fost odată un om sărac. Trăise o vreme în pustiu, dar cugetul îl muștruluia că nu căutase bunăstare, așa că se porni la drum, să caute alți oameni, ca să învețe. În drumul său, omul sărac se poticni de o mână de draci care zideau un templu hidos în jurul unei mulțimi de oameni. … Mai mult Se face Lumină

“Now, my dear friend – now, for your sins, you are to suffer the infliction of a long gossip letter. I tell you distinctly that I am going to punish you for all your impertinences by being as tedious, as discursive, as incoherent, and as unsatisfactory as possible.” – Edgar Allan Poe, “Mellonta tauta” Deloc … Mai mult Poeper și cinstit