Scriitorii nu-și pot struni penițele; uneori își atârnă stilourile de gât, așteptând să le picure cerneală din cer. Eu pot să scriu și cu apă de ploaie. Scriitorii se pot tăia la mână cu propriile penițe, încercând să verifice dacă temperatura le e propice unor povestiri sănătoase, zdravene, care să nu se lase copleșite de … Mai mult Geneza
Un drum plecat de la Roma, dus cu stângăcie înspre muntele pe care fuseseră în stare să-l vadă doar niște sfinți părinți desculți, rămași fără pâine, a oprit să-și tragă sufletul într-un sat de câmpie, cu case mai în putere decât nevolniciile de pe firul apei. Satului îi zicea Bogata și fusese odată o adunătură … Mai mult Tot o apă și-un pământ
Când degetul de gheață s-a întors în vinele de frunză, clinchetul de argint a lunecat pe partea de pământ ursuză, iarba a prins în brațe luna nouă, un diamant s-a șlefuit din rouă. O floare-n patru gânduri s-a întrecut pe sine, totul e bine când se termină cu bine. Din lumea veche doar grâul a … Mai mult O țară ca o primăvară *******
Se purtau de parcă ar fi fost primii îndrăgostiți de pe Pământ. Dumnezeu le-a dăruit o fetiță. Bella. Chiar de la mersul de-a bușilea toate creaturile, mici și mari, o urmau. Păsările cerului au inventat pentru ea cântece de leagăn. Apoi mama a dat naștere unui băiat. Copiii au crescut împreună și totuși la ani-lumină … Mai mult Bella, o poveste cu final neașteptat
Șoferița se pregătea să pună autobuzul în mișcare când au început să apară din toate părțile: cetățeni în costume de camuflaj ducând în spate scaune pliante. S-au așezat în așteptare. Niște glisaje trase de cai mascați au împins de o parte și de alta a mulțimii două statui ale aceluiași înger, rămas fără pene și … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXII
Cu greu am reușit să scap de zgomotul asurzitor scăpat de sub povara lui Ludwig, care bătea, fericit, unul de altul, două capace de tigaie. În fața taxiului se proptise unul din nebunii în khaki, desfăcut la prohab și cu mâinile în șolduri. Scotea limba la taximetrist. Pe vânătaia din frunte își lipise o imitație … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXXI
Bani nemunciți pe ochi împietriți „Pe cine-așteaptă, gândul unde-i zboară?” „Nu te încrede-n fluturi, pricina lor e amară. De calmul mâinii care a crescut-o depind și secera și absolutul.” Fărădelegea de tăciune s-a lăsat curtată, Ea nu se-ntreabă, ea este cea așteptată. Meteahna sinuciderii împarte lumea între zi și noapte, din iarbă coroane imaculate ascund … Mai mult O țară ca o primăvară******
Pusesem deja opt lacăte la valiză, în Ucraina se fura și coaja de pe ou, și mă pregăteam să plec când a apărut camerista. -E plin de politicieni în fața hotelului, avionul are întârziere. -Ce politicieni? -De la vest, că ăia de la est au treabă pe la casele lor. Ăștia de veniră și-au redus … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXX
Zilele treceau, iar mama le depăna ca pe un caier de lână. Îmi povestea despre fericiții, dar uneori și năpăstuiții ani ai copilăriei ei, despre război, despre școala din sat, despre internatul liceului de la oraș, istorii pe care le mai auzisem, de care uitase că le mai auzisem, dar care îmi mergeau la inimă. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXIX
Cum cei de la minister îmi îngăduiseră câteva săptămâni de concediu, iar eu în loc să mă întorc la București mă hotărâsem să le petrec cu mama, pe-acolo pe unde își scotea puii din bârlog dulcea apă a Sucevei, nu-mi rămânea decât să le caut șoferiței, Margaretei și autobuzului adăpost pe lângă o biserică. Confreriile … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVIII
Lumină de ținut minte 