Ochii vieții

Ochii grei, ca niște struguri, ard pe brațul nopții ruguri, se-ndogoară-n dulce chin, plesnesc în rușini de vin. Ochii cruzi, ca niște seceri, fură ierbii vremii treceri, duc vântului vorba-n pustiu, înrobesc cugetul viu. Ochii plânși, ca niște râuri, curg pe trupul lunii brâuri, smulg tăcerea din păcat, spală dor de gând uscat.

În patru colțuri

Cine a fost cel care a frământat cărămizi de întuneric, cine a ridicat ziduri din durerea nimicului simetric, cine și-a spus casă, cine a îngropat stele-n mortar, cine s-a-mprejmuit cu gard de lumină, la hotar? Oricine-ar fi fost, îi port pe suflet o rugă și trei lacrimi pentru că a ferecat în cufere mințile negustorilor … Mai mult În patru colțuri

Draperii pe soare

Pe lume există oameni și … pretenții. Pretențiile nici măcar nu mai încearcă să pară oameni, înmagazinează dovezi de primăvară, privând narcisa de narcisism și de alte abracadabrante fantezii. Poartă ochelari pe care rulează doar propria lor durere de spate, înșală realitatea pentru a se putea folosi nestingherite de bunurile ei. Înșală chiar și pentru … Mai mult Draperii pe soare

Șușoteli (16.09.2018)

Creaţia închide uşi,pe suflet hibernează o tăcere de urşi,Cuvântul îşi duce soarta de mână,junglele suferă de inimă bună. Albul îşi pune cărbune pe-o dorinţă,cerul respiră neliniştea din fiinţă,din nimic renaşte, sfidător, o Lumină,ceţii îi sună ceasul de zi senină.

În cârca ploii

Ploua cu nemernicie, cu ură, împrăștiind nepăsare, mi se făcuse milă de lipsa de culoare, cai de apă își scuturau coama pe sub fereastră, tropăind tristeți pe așteptarea noastră, tu cântai, în surdină, uscând note pe trupul de chitară, aerul din casă căuta, prin dulapuri, un rest de nucșoară, te priveam, lumina ne uitase demult, … Mai mult În cârca ploii

Pasărea lipsită de culoare a gândului

M-am rugat de arborele de lumină să-și coboare crengile până la țărâna ce acoperea, ca o mamă bună, toate zilele de ieri. Am așezat cu grijă, în cuib de frunze, pasărea lipsită de culoare a gândului fugar. „Vreau să zbor …”, i-am șoptit neomenescului și glasul meu s-a lovit de moalele cerului. „Închide ochii!”, mi-a … Mai mult Pasărea lipsită de culoare a gândului

Nevăzutele minute

Șapte ceasuri de seară au ascuns sub o talpă de nor o comoară, bănuți aurii, înșirați ca de-o salbă, pe un fir de lumină oarbă și albă, șapte ceasuri obraznice, de dimineață, le-au șterpelit, înșirând pe ață de umbră rămasă sub fir de iarbă ghemotoace de rouă cu gust de rubarbă. Au prins bănuții vântului … Mai mult Nevăzutele minute