În cârca ploii

Ploua cu nemernicie, cu ură, împrăștiind nepăsare, mi se făcuse milă de lipsa de culoare, cai de apă își scuturau coama pe sub fereastră, tropăind tristeți pe așteptarea noastră, tu cântai, în surdină, uscând note pe trupul de chitară, aerul din casă căuta, prin dulapuri, un rest de nucșoară, te priveam, lumina ne uitase demult, … Mai mult În cârca ploii

Pasărea lipsită de culoare a gândului

M-am rugat de arborele de lumină să-și coboare crengile până la țărâna ce acoperea, ca o mamă bună, toate zilele de ieri. Am așezat cu grijă, în cuib de frunze, pasărea lipsită de culoare a gândului fugar. „Vreau să zbor …”, i-am șoptit neomenescului și glasul meu s-a lovit de moalele cerului. „Închide ochii!”, mi-a … Mai mult Pasărea lipsită de culoare a gândului

Vis pe picior mare

Picioarele mele sunt sărace, nu și-au găsit timp de plătit călătorii, nu s-au rătăcit, le-a fost refuzată căutarea, s-au sinucis în platfus și monturi vineții. Picioarele minții mele au colindat Cerul și Pământul, pe longitudine și pe latitudine, pe grade Celsius și la presiuni atmosferice de bar, s-au înălțat până la gardurile altor galaxii, dar … Mai mult Vis pe picior mare

Nevăzutele minute

Șapte ceasuri de seară au ascuns sub o talpă de nor o comoară, bănuți aurii, înșirați ca de-o salbă, pe un fir de lumină oarbă și albă, șapte ceasuri obraznice, de dimineață, le-au șterpelit, înșirând pe ață de umbră rămasă sub fir de iarbă ghemotoace de rouă cu gust de rubarbă. Au prins bănuții vântului … Mai mult Nevăzutele minute

Tristeți de psalm

Scârțâie fericirea, i-au obosit balamalele și osatura fragilă, a trădat-o până și prietena ei, nemurirea, tocurile i s-au înțepenit într-un întuneric de huilă. Altădată obrajii de lemn i se pomădau cu lacrimi de miere de albine, astăzi se coșcovesc în grija unui tâmplar ateu, chiar dacă și-ar mai deschide inima tot nu i-ar fi bine … Mai mult Tristeți de psalm

Sacrificiu

Tăcerea s-a mâhnit și s-a destrămat în capete de ață, rana i s-a deschis de la inimă până la buric, în coșul pieptului clocea niște ore o dimineață, de stomac îi atârna un regret de nimic. – Acum ai destulă lumină? Ceara topise piciorul de lumânare, mai aveam de descâlcit niște încrucișări de rimă, de-a … Mai mult Sacrificiu

Veri pustiitoare

Cresc visuri amare pe somnul de după-amiază al Bărăganului, grâul cerșește soarelui culoare, primește bănuți, e perioada de inimă bună a anului, pâinea se roagă pentru sănătate, guri flămânde îi amenință speranța de mucegai, pe lumină s-au pus taxe de echitate, noaptea cere declarații și pune poprire pe ce mai ai, și tu nu mai … Mai mult Veri pustiitoare

Ochi de sticlă

M-am îndrăgostit de un dinte de sticlă maronie lăsat orfan de neglijența unei sacoșe de hârtie, l-am invitat la o discuție sub cer senin, m-a mușcat de deget, lăsând în urmă o șoaptă de rubin, am căzut pradă celei mai la îndemână uimiri, nu mai întâlnisem pe nimeni care să se înțeleagă cu soarele din … Mai mult Ochi de sticlă

În gol de noapte

Ea era toată numai lumină, de parcă maică-sa s-ar fi furișat de pe sub nasul procesului de creație și ar fi plămădit-o dintr-un pumn de fotoni. Nu că electronii nu i-ar fi dat de furcă, dar se învățase de crudă cu răbdarea și-i fugărea pe năzdrăvani înapoi în vânzoleala atomilor de toate culorile și orientările … Mai mult În gol de noapte