Demistificare

S-a prelins de pe degetele noduroase ale copacului paznic de noapte, iarna s-a oferit să-i dea în chirie măreția neostoitului îngheț, soarele cumpărase deja, pe mai nimic, paltoanele mâncate de molii ale lui februarie. Nu era decât o picătură de apă, o singurătate caldă, lipsită de coaja stoică a tristeții de a mai pierde un … Mai mult Demistificare

De flori de măr și lerul ierbii

Să curgă primăvară peste noi, pe umeri să îmi crească flori, la subsuoară frunze, să prinzi miros de viață de apoi, iar diminețile să alăpteze-n poame gemete lehuze. Să-ți prindă rădăcină un picior, sufletul să se cațere pe nori de ploaie, să-mi beau sărutul din apă sfințită în ulcior, copii de turtă să-și ascundă teama … Mai mult De flori de măr și lerul ierbii

Desprimăvărare

– Îmi dă frisoanele peste cap o poezie, aveți vreun tratament de desprimăvărare? – Căptușiți-vă patul cu neînceputuri de iasomie și ascundeți sub pernă un gând de busuioc și răbdare. Visele s-au retras la mânăstirea judecății de apoi, o ciumă mușcă din inimi boabe de struguri, dependența de tăcere mă întemnițează în doi, lacrimile își … Mai mult Desprimăvărare

Tânguire pe pervaz de înserare

Mă păcăleai cu primăvara gustului anorexic de lămâi, dar alergai în fulgi de zahăr când îți strigam să mai rămâi, un vis tuciuriu te ademenea ciupind o scripcă prăfuită, toamna-mi dădea târcoale, atârnam de-un fir de ispită, îngeri de albuș ne jucau șotron pe urechi, o coastă mă-nțepa în inimă stârnind gânduri perechi, îmi promiteai … Mai mult Tânguire pe pervaz de înserare

Celibat de plop

Pe insomnia unui plop pitic citea în stele un cer de nimic, îi prevesti o pasiune pentr-o adiere, cam ușoară, ce la mijit de zori îl va lăsa sleit și fără puful alb, de mustăcioară, îi mai prezise că va pierde custodia propriilor copii, că soluri adoptive îi vor nega scrisori și vizite târzii, că … Mai mult Celibat de plop

Visând de noi

Desprimăvărează-mi visul, sufăr de frunză verde, spre dimineață caisul scrie pe vânt tot ce vede. Topește-mi pe somn un pic de iarnă, hibernarea să-și caute în șoaptă consort, întunericul nu are decât să-și cearnă tristețea pe pofta ploii de compot.

Dus

Ai plecat să aduci primăvara și te-ai rătăcit printre promisiunile ei de frunze verzi, iarna mi-a înghețat pe buze ocara celor blestemați de viscol și mușcați de zăpezi. Ai plecat cu ultimele noastre rezerve de tinerețe, am rămas să strâng durerile căzute pe jos, nu există gust de proaspăt în tristețe, doar regrete ce-au uitat … Mai mult Dus

Un ieri de pustiu

Îți amintești de primăvara gustului de verde, de frăgezimea orelor de după miezul nopții, furișându-se-n mâine, de suspiciunea dimineții, care, deși ne dă lumea pe mână, nu ne crede, îți amintești de după-amiezi ce ne creșteau pe suflet pâine? Îți amintești de ritualul pașilor flămânzi de drum, de păsări, de copaci, de flori vânzându-ne iluzii … Mai mult Un ieri de pustiu