(foto de pe arbordayblog.org) Netulburat cititorule, Nu se poate să nu fi observat că silabisirea ajunsă, mai des decât mi-aș fi dorit, de râsu-plânsu m-a obligat să ies uneori dintre coperțile cărții, iar la întoarcere realitatea a ținut morțiș să mă apuce de picior, atât cât să câștige un pic de importanță. De această dată … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XVIII

(https://www.zastavki.com/rus/Nature/Rivers_and_lakes/wallpaper-43328.htm) O cale ducea pe umeri un drum și nu-i era greu, și nu-i era nimeni, iar drumul suspina că-și pierduse degetele și nu mai putea scurma în praf. Drumul și-ar fi împachetat la plecare până și muzica gândurilor, dar calea ținuse de cuvânt să se înțeleagă cu șopotitul de apă. Când calea îi vorbea … Mai mult Pe calea-nsingurată, pierdută de-alte căi

Zorii erau încă departe. Tăcerea se înfășurase în cearceafuri răcorite, acoperind trupuri ostenite și dureri îngăduite stării de veghe. De nori se prinsese o lumină ca de crini, de urechi un cântec trist, flămând și cititor în scăldătoare. Pescarii de pe Volga. Galena ațipise cu o mână pe crucea de la gât, între gânduri domnea … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XVII

(Foto de pe http://dazzlingdivas-ladivas.blogspot.com/2011/05/photo-portret-marlene-dietrich.html) Ovațiile au ținut mai bine de zece minute. Domnul Verdi a avut amabilitatea să-mi pună redingota pe umeri, să nu mi se vadă pielea de găină. Pe brațe ținea o pălărie jerpelită, dar care mirosea plăcut, a mucegai de lavandă. Machiajele erau de-a dreptul senzaționale. Îmi aduceau aminte de un student … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XVI

Ți-aș fi scris mai demult, din toiul iernii, din căușul a două ninsori, cum să le spun, însă, frunzei și ierbii că plămânii câmpiei sunt trecuți de sudori? Tinerețile-nvață abia către vară că rușinea mărului nu-i pomadă, pentru tine aș fi așternut peste spini o seară, prin păcat numai ploaia poate să vadă. Ți-aș fi … Mai mult Carte

(Google search) Scările fuseseră construite spiralat, secțiunea era însă în triunghi. În fața mea cobora un ou de lemn. La fiecare etaj erau Fabergé-uri îmbrăcate în scene biblice. În timp ce coborai se auzea un sunet ca de monezi, precum cele care alimentau telefoanele de altădată. Dacă pronunțai numele unui locatar sau al unui oaspete, … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XV

M-a trezit o nemulțumire de pași. Era noapte. Deși labirintul de camere și tuneluri încerca o îndepărtare de realitate încă mă aveam bine și cu ziua, și cu noaptea. Noaptea e o tăcere trimisă la păscut de bocete de cucuvele. O să vă întrebați de metafore, dar răspunsul a fost demult închis în durerea fantomă. … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XIV

(Foto ihearthollywood.com) Aș fi putut să-i pun piedică. Dacă m-aș fi înțeles vreodată cu guma de mestecat aș fi putut să-i expun șpagatul pe canat și să las ușa să se scuze de schimbarea orarului. Bătrânul care înțelegea limbajul bagajelor mă privea amuzat de după un pămătuf de dat cu praf în ochi. -Conu’ Mihalachi … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XIII

(Foto google search) Mi-au spus: Încălța-vei de nouă ori câte o pereche de corăbii, tulbura-vei tihna oceanelor, pletele-ți vor curge val pe valuri până vei uita de furtună. Până îți vei găsi numele din cer pe pământ. Mi-au spus: Îmbrăcate-vei în pădure, încălța-vei de nouă ori câte o pereche de scorburi mute, pletele ți se … Mai mult După chipul și asemănarea numelui Tău

Ca la un semn și cârnații, și Werther, cu tăblie cu tot, au fost glisați și împinși într-un colț de penumbră, o altă tăblie luându-le locul. Cavalerii și-au tras piepturile înapoi, respirațiile atârnând de cuvintele rămase în imaginație. Pe masă fusese artizanat un câmp de bătălie în miniatură. Tancurile, avioanele, dronele, bombele, soldații, tot dispozitivul … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XII