Ți-aș fi scris mai demult, din toiul iernii,
din căușul a două ninsori,
cum să le spun, însă, frunzei și ierbii
că plămânii câmpiei sunt trecuți de sudori?
Tinerețile-nvață abia către vară
că rușinea mărului nu-i pomadă,
pentru tine aș fi așternut peste spini o seară,
prin păcat numai ploaia poate să vadă.
Ți-aș fi scris mai demult, cu condei de brumă,
din clopotul a două plânsori,
alți copii ți se vor prinde de urmă,
ți-aș fi scris dar minciuna a cântat de trei ori.
Lumină de ținut minte 