Bani nemunciți pe ochi împietriți „Pe cine-așteaptă, gândul unde-i zboară?” „Nu te încrede-n fluturi, pricina lor e amară. De calmul mâinii care a crescut-o depind și secera și absolutul.” Fărădelegea de tăciune s-a lăsat curtată, Ea nu se-ntreabă, ea este cea așteptată. Meteahna sinuciderii împarte lumea între zi și noapte, din iarbă coroane imaculate ascund … Mai mult O țară ca o primăvară******
Despre drum nu mai știam dacă urca sau cobora. Mama se apucase probabil să frământe la colăcuți, noi scăpaserăm de circ, dar din absurdul închinătorilor la graficele meteo se născuse o invitație la teatru. I-aș fi spus mai degrabă incantație pentru că pe scenă fuseseră aburcate niște cutii negre, ca niște cazmale de pietrari lăsați … Mai mult Lumina pierdută a sufletelor de funingine XXVII
Pentru că s-au scris mormane de explicații, comentarii și elucubrații în legătură cu Eliotiblia lui Nea Tomiță, cel care s-a ferit să deranjeze adevărul, și pentru că elitele de aceeași lojă, fără culoare, i-au studiat până și pe dungă testamentul cu decodificări, nimeni nu s-a așteptat să mai apar și eu cu vreo teorie. Tocmai … Mai mult Albă ca Zăpada și radiațiile vrăjitoarei spoitoare de oglinzi
Poate că mulți ar fi tentați să considere biciușca un accesoriu masculin, este de fapt o panglică extrem de feminină. Dacă tunetul a consfințit nașterea Universului, fulgerul a făcut Lumină. Biciușca atrage atenția, face liniște, în așteptarea furtunii, a fost folosită în istorie drept ispășire de pedeapsă, Eliot însă a încercat să răstălmăcească cuvintele ca … Mai mult Biciușca de foc a nemuririi
TS Eliot – un nemernic care încă mai încearcă să distrugă Binele, slugărnicind diavolul chiar și de dincolo de moarte Când TS Eliot m-a invitat la o plimbare prin țara care își pierduse identitatea am acceptat cu entuziasm. M-am așteptat la niște mimări de pași agale și un pic de conversație, implicație fără nevoie de … Mai mult Nicio Țară a lui Tăticu, doar Lumea domnișoarei
Lumină de ținut minte 