Lumină de ținut minte

Pentru că s-au scris mormane de explicații, comentarii și elucubrații în legătură cu Eliotiblia lui Nea Tomiță, cel care s-a ferit să deranjeze adevărul, și pentru că elitele de aceeași lojă, fără culoare, i-au studiat până și pe dungă testamentul cu decodificări, nimeni nu s-a așteptat să mai apar și eu cu vreo teorie. Tocmai de aceea o să încerc să îmi explic frumoasa Albă ca Zăpada.

Încă de la miturile antichității, aceleași teme și miezuri de întâmplări au revenit în viața societății, indiferente la gradul de civilizație și cultură. În amalgamarea textelor s-au amestecat voci din trecut, pasaje întregi fiind scrise ca la dictare. Carisma personală a fiecărui autor în parte le-a dat brânci peste veacuri. Nici poveștile pentru copii nu au scăpat de noimă.

Povestea Albei ca Zăpada a început cu doi părinți fericiți, dar nu chiar atât de fericiți pe cât am putea crede, deși nu se inventase încă chirurgia estetică din povestea tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. Totuși, Binele și Răul publicaseră deja propriile versiuni. Dumnezeu definise pe înțelesul tuturor Raiul, iar diavolul insistase să pună franciză pe clarvăzători. Regele și Regina s-au rugat să fie binecuvântați cu un copil. Regina a fost cea căreia i-a fost trimisă nota de plată prețul, reușind totuși să negocieze un post de înger păzitor.

Regele, atât de pământean!, s-a recăsătorit cu una mai tânără, mai frumoasă și mai ajustată nevoilor personale. Pentru că toate poveștile au pe undeva ascunsă și câte o morală, cea de-a doua nevastă, de trebuia să-i vindece sufletul și să-l împacheteze pentru rai, s-a întâmplat să fie vrăjitoare, șefa sindicatelor de magicieni, clarvăzători și tămăduitori moderniști. Diavolul, care acorda licențe pentru răspunsurile din folii venețiene, s-a amestecat doar cu gândurile, ca să nu-i fie sesizată subiectivitatea și plenipotența în rândul celor deja schimonosiți.

Ca să nu-și piardă poziția în topul Miss Univers, vrăjitoarea a dat fata pe mâna unui vânător angajat part-time, intenționând să-și schimbe rețetele de întinerire bazate pe băi în lapte de capră cu o fleică de gimnastică pe canini. Caninii însă se declaraseră oarecum vegani, după o audiție la una din poeziile lui Labiș.

Albă ca Zăpada s-a temut de mică de întuneric, Dumnezeu ordonase însă lunii să-și plimbe candela pe deasupra nopții din pădure. Hackerii de cu noaptea-n cap s-au dovedit a fi, pe lumină, căpriori, porumbei, fluturași, iepurași, o vulpe, niște bufnițe, câțiva lilieci și un clinchet de izvor, păzit de un rac cu colții de argint. Grădina zoologică a apărut și în interpretarea hieronomică a Apocalipsei după Ioan (Book of Revelation). Ajutând la ecologizare, pe fond de lătrat de câini și nechezat de cai, unele animale și-au mai spălat din păcate. De curățenie avea însă nevoie și casa piticilor, Babilonul cu firmă de minerit și certificat de înfrumusețare pe piața bijuteriilor. Corupția însă a schimbat parte din poveste, creând o altă hologramă, ca să distragă atenția de la prețul corect.

Cei șapte pitici ar putea reprezenta cele șapte biserici care apar și în Apocalipsă. În ordinea modernizării spirituale le-am reclasificat în: Creștinism, Islamism, Iudaism, Budism, Hinduism, Scientologism și Derută masonică (satanism de diverse metafore). Nici nu e de mirare că locuința piticilor avea nevoie de curățenie generală. Deși în versiunea cinematografică animalele au ajutat, după puteri, scoaterea la lumină, în versiunea reală au pus piedici și remodelat deveselele. Industria pietrelor prețioase, deși a primit marfă de la Dumnezeu, s-a împrietenit cu sclipirile din ochii dracului. Bijuteriile însă reapar în casa lui Dumnezeu, în aceeași Apocalipsă după Ioan – 21 (Book of Revelation – 21), în descrierea Noului Ierusalim. Orașul plutitor amintește și de nava căpitanului Picard și de călătoria acesteia în scopul reabilitării adevărului și moderării actelor de dreptate la nivel intergalactic. Pereții Noului Ierusalim sunt făcuți din pietre semiprețioase: jasper, safir, calcedoniu, smarald, sardonix, carnelian, crisolit, beril, topaz, crisopras, iacint și ametist. Porțile orașului sunt sculptate din mărgăritar (perle). Lipsesc diamantele, pentru că Dumnezeu e Lumină, diamantele ar fi orbit adunarea, căci Dumnezeu se întoarce pentru a revela Adevărul, cel mai prețios diamant. În acest context, Albă ca Zăpada pare a fi un înger trimis din cer pentru a pregăti de oaspeți Casa Domnului. Bisericile au părut însă mai preocupate de afaceri, fata fiind cea care s-a ocupat practic de dereticat. Piticii ar fi continuat să se bucure de binefacerile prevestite încă de la dialogurile platoniene dacă diavolul nu s-ar fi angajat și ca sufleur, și ca scenograf, și ca regizor, și ca divă, luându-se de braț cu mințile vrăjitoarei. Vrăjitoarea i-a livrat fetei un iPhone cu antenă la purtător, neavertizând pe nimeni în legătură cu nivelul de radiații. A mai intervenit în scenariu și un prinț, nici el neștiind prea bine pe cine căuta, care și-a făcut din scut filtru de protecție antiradiații, protejând mediul înconjurător și dând un semnal pozitiv industriei de tehnologie avansată, să țină pasul cu sănătatea păpușelelor. Nu s-au căsătorit pentru că părinții lui își doreau o noră cu facultate și manichiură, iar fata, o partizană a egalității în drepturi, ar fi putut folosi în scopuri caritabile partea ce i-ar fi revenit din împărăție.

Apocalipsa după Ioan ne reamintește că șapte îngeri își vor vărsa cupele cu pandemii pentru a vesti apropierea de Ziua Judecății de Apoi.

În timp ce Nea Tomiță ne-a povestit despre negustorul cu un singur ochi (piraterește vorbind), Apocalipsa după Ioan pare să se adreseze în special celui ce are o ureche de auzit. Unul care s-a lepădat de o ureche a fost Pictorul de stele, inițiatorul luminii cuantice de șevalet. Zeii mitologiilor antice aveau vile și case de vacanță pe planetele sistemului solar, extratereștrii poveștilor moderne au botezat constelații. Toate poveștile au furat câte puțin din celelalte. Fericit e acela ce caută calea adevărului.

Uneori am senzația că Răul se bate cu sine însuși doar pentru a atrage atenția și a-l provoca pe Dumnezeu, Creatorul celor văzute și al celor nevăzute. Albă ca Zăpada a fost readusă la viață, așa după cum le-a fost promisă viața veșnică celor buni la suflet, de către Isus Hristos. Lumea vrăjitoarei s-a năruit. Copacii, vulturii și stafiile au ajutat la prăbușirea celor obsedați de inele.

 În ecranizarea clasică (1937) a studiourilor Disney a poveștii Albei ca Zăpada piticii sunt porecliți: Grumpy, Doc, Bashful, Sleepy, Sneezy, Happy și Dopey. După cum observa cineva pe internet: doi de D, doi de S și trei emoții (sentimente), între Dumnezeu și Satana omul se agață de sentimente.

Pace e în sufletul celui ce pune Lumină pe Cuvânt.

Notă târzie: Pentru că niciun simbol nu e întâmplător pe lumea asta, cubul e o cruce împachetată geometric. Pe de o parte cubul lui Metatron, un nume cu rezonanțe extraterestre, de cealaltă parte crucea, simbolul creștinismului, cea pe care a fost răstignit Isus, un salvator venit din ceruri. Matematică, gramatică și literatură.