Jurnal de om stingher. Babele cerului meu înstelat. (14.08.2015)

Ziua gândului de vară. Pe bunică-mea n-o mai vizitasem de vreo 5 ani. La cimitir. Absența a înverșunat-o, facând-o să răzbune și ultima umbră de tăcere. Deși     îi vorbeam uneori, târziu în noapte, se întorsese cu spatele la realitate, mestecând ranchiunoasă foi de tutunul vorbelor. Parcă le și vedeam pe babe, veșnic dându-și ochii … Mai mult Jurnal de om stingher. Babele cerului meu înstelat. (14.08.2015)

Dulce de doină

Număr gânduri, număr stele, cinci cu coadă, restul grele, mute, împletind fulare din lumina de la soare pentru prunci meteoriți, adoptați de infinit. Număr flori, număr pământ, dar nu mă țin de cuvânt, trag tăcerea după mine, pe vânt ploii-i șade bine. Număr om, număr scrisoare, dau focului dezlegare de-a-și lua zilele în iad, plângă-l … Mai mult Dulce de doină

Noi cei din început

Coboară sfinți din cer pe trepte tăiate de fulgere din noapte, un păcat mi se-ascunde în piept, stingher, șerpi de Cale Lactee scuipă venin peste șoapte, îmi ești Adam precum n-ar fi altă Evă, raiul ne-a blestemat de nemurire datori, verdele își otrăvește propria sevă, rugile calcă-n picioare egoismul din sori, trec prin noi pași … Mai mult Noi cei din început

Pe gândul meu

O noapte cu pistrui de smoală te îngâna și tu-mi prindeai o inimă în pielea goală de dorul merelor din rai. Vânam cuvinte, creșteai iarbă, un munte nelalocul lui împrumuta din mine grabă, timpul cerșea gust amărui. Nu mă știai, eu te citeam în cărțile ce-ți adormeau pe mână, uitai în mine privirea de pe … Mai mult Pe gândul meu

Rugă de seară

Tată, ți-ai uitat umbrela și pălăria, în Rai s-au anunțat ploi torențiale, verdeața își umple din când în când visteria, poate ai noroc și pui mâna pe niște parale. În loc să-ți cumperi turtă dulce cu scorțișoară cere mai bine, la cantina sfinților, o gură de vin și un colac, am să-ți trimit o rugăciune … Mai mult Rugă de seară

Viața ca o nucă

Sunt oameni rânduiți să-mi conviețuiască aproapele, flamele unindu-ne în aceeași lumânare. Pe unii nu-i cunosc aproape deloc, zilele nu se sfiesc în a-mi scoate ochii cu hangerul tuturor clipelor, și vesele, și triste, în care m-am înșelat. Sunt apoi oameni aflați la mare distanță, fără rușine de departe, pe care îi cunosc ca pe propria-mi … Mai mult Viața ca o nucă

Extensii de pergamute

Odată, într-o cumplită formă de antichitate sufletească, în vremuri greu de imaginat dar ale căror frustrări definesc societatea de astăzi, oamenii mai erau oameni. Apoi au început să interacționeze, cerebral, și s-au lovit de erorile de fabricație. Dumnezeu nu-și definitivase încă proiectul, pe sfinți îi puteai număra pe degetele de la o mână, nu prea … Mai mult Extensii de pergamute